La un deceniu după dezastrul din 11 septembrie,
deloc o tragedie doar americană, FP România a întrebat analişti de
relaţii internaţionale şi voci din afaceri cum au trăit momentul şi cum
percep ce urmează de atunci. Analistul economic Adrian Mitroi face o
reverenţă civilizaţiei americane.
FP România: Ce făceaţi pe 11 septembrie? Adrian Mitroi: ”Pregătiri de plecare la NYC, pentru a doua zi, iar pentru marţi – 18 septembrie planificare pentru vizita la WTC, la prima oră dimineaţa. Diferenţă perfectă de o săptămână.”
Cum aţi primit imaginile atacului asupra WTC?
A.M.: ”Lucram la un program al Ambasadei SUA la Bucureşti. Groază, disperare, CNN. Am considerat tragedia ca pe una personală, un atac şi la persoana mea, la tot ceea ce însemna America şi căreia îi datoram educaţia, slujba, privilegiile unor interacţiuni cu oameni şi o cultură diferite din care aveam ce învăţa continuu.”
Dar asupra Pentagonului?
A.M.: ”Asta era prea de tot. Aparatul militar american nu putea primi o asemenea lovitură. Nu era spaţiul aerian protejat? Şefii direcţi, James Rosapepe şi Marion Day erau tipologia americană 110%. Nu au vorbit niciodată despre evenimente, nici măcar în ziua cea mai tristă.”
Ce credeaţi că va urma?
A.M.: ”De multe ori, the dark side al oamenilor învinge. Ura şi egoismul vor fi noile reguli. Bursa, ce face bursa?”
Chiar a schimbat acel moment lumea?
A.M.: ”A fost o lovitură în plex dată lumii civilizate. Un rift definitiv între noi şi ei (generic, nu specific). Noi - am rămas fără un model (fără tată). O Europă neatentă şi difuză, polarizată şi inconsecventă, sau o Asie mercantilistă şi nepăsătoare?”
Cum aţi fost afectat?
A.M.: ”În primul rând, noi, cei legaţi profesional, educaţional sau afectiv cu valorile superbe ale acestei naţiuni minunate am perceput tragedia ca pe una personală. Valorile care m-au ajutat din copilărie, visurile profesionale, revistele cumpărate cu bani mulţi şi foarte greu (Times, Business Week), toate mi-au îndrumat şi conturat opinia despre libertate, democraţie, competiţie, profesionalism, punctualitate, meritocraţie, deschidere către ceilalţi, suport şi empatie, educaţie şi informare, nonrelevanţa diferenţelor de sex, educaţie, religie, status, inclinaţii. Doar valoarea umană, economică şi socială sunt importante.”
Câştigă cineva ceva în Afganistan?
A.M.: ”O greşeală tipic americană. Accea de a începe ceva bun şi a continua chiar şi atunci când devine nefast. Pe cât de repede şi eficient se mişcă în business, pe atât de inerţi şi romantici sunt în relaţiile internaţionale, în războaie futile, încercând prin exemplu să ajute alţi oameni, arătându-le valorile şi crezul american al libertaţii şi al dreptului zero – căutarea fericirii.”
Ce credeţi că va urma?
A.M.: ”Dezideratele sociale şi politice interne în contextul economic dificil şi provocator vor deprioritiza interesul american de risipa de resurse şi vieţi omeneşti. Având un privilegiu profesional excepţional, de a fi fost în ultimii 11 ani, în fiecare vară, pentru două săptămâni undeva în Virginia, am văzut an de an cum America devine mai apăsată, mai preocupată, mai fragilă. În acest an, în parcul oraşului a fost organizată o expoziţie terifiantă cu fotografii din dormitorul unor eroi căzuţi în războiul din Afganistan şi Irak – pentru a arăta lumii (prin poze mari, afişe, de fapt) cât de umani şi normali erau aceşti baieţi şi fete, cu pozele lor cu cover girls sau staruri. O durere imensă, dar şi solidaritate cu familiile lor – ce mândrie este chiar şi acum – “fiul meu a murit pentru libertate şi democraţie, pentru a fi noi mai siguri şi mai liniştiţi acasă”.”
Publicat în Ziarul ”Adevărul”, 11 septembrie 2011, Autor:
