 |
 |
 |
 |
joi, 19 martie 2015
sâmbătă, 7 martie 2015
Ieftinirea alimentelor in urma prabusirii pretului la motorina cu un leu nu este posibila in Romania. Ce determina rigiditatea preturilor?
Odata cu ieftinirea puternica a pretului carburantului, consumatorii -
incurajati ce-i drept si de reportajele difuzate de televiziuni - au
inceput sa isi puna intrebari cu privire la posibilele ieftiniri in lant
care se tot lasa asteptate. Pana la urma, agricultorii se folosesc de
motorina pentru a produce hrana, iar firmele de transport sau de
curierat platesc si ele cu 20% mai putin pe combustibil. De ce, insa, nu
se va intampla acest lucru in Romania?
joi, 5 martie 2015
Cele doua dileme pentru Angela Merkel: Rusia lui Vladimir Putin si Grecia lui Alexis Tsipras
Pe masura ce varsarea de sange in Ucraina escaladeaza si noul guvern din
Grecia a respins categoric continuarea planului de austeritate vizat de
Angela Merkel, cancelarul Germaniei paseste treptat in afara zonei sale
de confort in mijlocul a doua confruntari directe: cu Rusia lui
Vladimir Putin si cu "eretica" societate elena.
Pozitia de lider al Europei pentru Angela Merkel este cu atat mai vizibila, in contextul in care luni a fost primita la Casa
Alba de presedintele Statelor Unite, Barack Obama, pentru o conferinta
de presa comuna, iar doua zile mai tarziu se va deplasa la Minsk, in
Belarus, pe «terenul» lui Vladimir Putin, pentru a discuta cu
presedintele rus, alaturi de Francois Hollande, seful statului francez
si cu Petro Porosenko, liderul din Ucraina.
"Germania a avut cu Rusia o relatie cu totul speciala si privilegiata
de-a lungul istoriei, pe care noi ceilalti nu am inteles-o niciodata. A
fost intodeauna o relatie de «dragoste si ura». Astfel ca germanii se
erijeaza si se vor erija ca purtatori de cuvant in relatia cu Rusia.
Intotdeauna nemtii vor fi un jucator important in Europa, desi in ceea
ce priveste hegemonia economica au aratat ca nu sunt dornici sa si-o
asume", apreciaza Adrian Mitroi, profesor, analist si membru CFA, pentru WALL-STREET.RO .
”Germania este precum capitanul unei ambarcatiuni care ia apa si de la
babord si de la tribord. Din ambele parti, atat dinspre Grecia cat si
dinspre Rusia. Trebuie sa-si asume rolul de jucator.”
In opinia sa, nici una dintre cele trei parti importante ale acestui
ansamblu: Europa (reprezentata de Germania), Rusia si Grecia - desi nu
este foarte clar ce carti au fiecare dintre cei trei jucatori - nu-si
vor permite sa arunce cartile si sa se ridice de la masa. Sunt obligati
de contextul creat sa vina cu solutii care vor urmari o maximizare a
compromisului dintre parti.
"Germania si-a exprimat hegemonia economica in Europa, pana acum, numai prin interpusi, precum Bundesbank. Noi ceilalti le-am cerut acest leadership germanilor, dar au fost intotdeauna foarte sfiosi sa isi asume acest rol. Cand vine vorba insa de henegmonia politica si aceasta relatie de tandem intre «dragoste si ura» pe care o au cu Rusia, cu siguranta devine o batalie a intereselor si a orgoliilor, mai ales a faptului ca reverberatia negativa dinspre Atlantic, trebuie intr-un fel compensata de o Europa, interesata de o relatie strategica cu Rusia", spune Adrian Mitroi.
Angela Merkel, versiunea 2.0
In Ucraina, Angela Merkel priveste ocuparea peninsulei Crimeea de catre Vladimir Putin si avansul separatistilor prorusi sustinuti indirect de Rusia, drept o incalcare a ordinii post Razboiul Rece, scrie Bloomberg . Fizician de profesie, Angela Merkel utilizeaza tehnica "incercarii si erorii" in ceea ce priveste politica externa si isi manipuleaza adeversarii pe care nu-i poate invinge imediat. Si-a imbunatatit aceasta tehnica refuzandu-i lui Vladimir Putin o intrevedere fata in fata pentru mai mult de doua luni si trage de timp in privinta solicitarilor adresate de prim-ministru elen Alexis Tsipras pe tema relaxarii termenilor de creditare pentru Grecia.
Pe masura ce conflictul din Ucraina a escaladat, o alta versiune a cancelarului german a intrat in scena: o Angela Merkel mai pragmatica, gata oricand sa schimbe tactica din mers.
Dupa ce i-a transmis lui Vladimir Putin timp de saptamani intregi ca nu
se vor vedea daca liderul rus nu depune eforturi de pace in Ucraina,
s-a alaturat vineri in cele din urma lui Francois Hollande intr-o vizita
la Moscova. Se va intalni si cu Alexis Tsipras pentru prima data la
summit-ul UE din 12 februarie.
”Politicienii sunt efemeri, in timp ce responsabilitatile lor trec peste generatii, peste granite.”
La Minsk se va duce in «fieful» lui Vladimir Putin. Daca mergeau la
Kiev erau pe un «teren» neutru. Dar, s-au dus la Minsk, ceea ce arata ca
sunt dispusi sa-i asculte si eventual sa-i recunosca si lui Vladimir
Putin argumentele, ceea ce americanii nu sunt dispusi sa faca",
apreciaza Adrian Mitroi.
In opinia sa, in momentul in care oferi semnale ca esti dispus sa
asculti argumentele celailalte parti sunt cateva semnificatii
importante: "faptul ca au proprietate in acest conflict - asta vor sa
arate Germania si Franta - si ca se simt responsabile; ca vor sa asculte
si doleantele lui Vladimir Putin, pentru ca pana acum opinia acestuia a
fost distorsionata ori neclara; o solutie de maximizare si de compromis
elastica va trebui gasita de toate partile printr-un comportament de
politician adult si responsabil. Politicenii sunt efemeri, in timp ce
responsabilitatile lor trec peste generatii, peste granite si atunci
trebuie sa fie economica, sociala si de gasire a compromisurilor".
Vladimir Putin nu mai poate intoarce "camionul"
In ceea ce priveste Europa, America a avut intotdeauna slabe
abilitati de a intelege contexte culturale. Pe cat este de capabila sa
inteleaga alte lucruri de natura finnciara si economica, in ceea ce
priveste subtilitatile de natura culturala sunt in afara anvelopei de
confort americane. Aici, au evident, ca orice alta natiune puternica, si
aceste deficiente. Si atunci, intransigenta cu care trateaza America
relatia cu Rusia este una externa, militara si politica.
”Hegemoniei NATO trebuie si este firesc sa i se suprapuna evident si o contrapartida.”
In acelasi timp, contexctul in care se afla Vladimir Putin fata de
sustinatorii lui, de cei care-l voteaza, de statele satelite Rusiei,
este un unul pe care trebuie sa-l sustina. Nu poate da inapoi. Rusia
este o mare putere militara, economica si logistica. Are, de asemenea, o
relatie privilegiata cu India si cu China. In incercarea de a
contracara acest lucru, Barack Obama a vizitat recent India de ziua
nationala, fiind chiar primul presedinte al unei mari puteri din
ultimele decenii care intreprinde aceasta vizita, fapt ce a atras furia
pakistanezilor.
"Contexctul in care se afla Vladimir Putin este unul in care este
greu de intors «camionul». Are si el responsabilitati, fata de el, fata
de promisiunile lui s.a.m.d. Hegemoniei NATO trebuie si este firesc sa i
se suprapuna evident si o contrapartida. Astfel, acest echilibru are
sens si trebuie inteleasa si pozitia celuilalt, ca si solutie de gasire a
compromisului", argumenteaza Adrian Mitroi.
Sursa: www.wall-street.ro; autor Marius Alexandru Stanciu; 9 februarie 2015
Acordurile de finanțare și supervizarea externă, de tip stand-by, vor fi întotdeauna oportune, până la aderarea la euro
Acordurile de finanțare și supervizarea externă, de tip stand-by, vor fi întotdeauna oportune, cel puțin până la aderarea noastră la euro, deoarece sunt o asigurare la riscurile externe, dar și la cele interne reprezentate de deciziile politice incorecte sau amânate contraproductiv, consideră Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale în cadrul Academiei de Studii Economice (ASE).
Acesta a subliniat, într-un interviu acordat AGERPRES, că infrastructura ar fi trebuit să fie principalul motiv pentru concedierea imediată și definitivă a liderilor politici inabili, dacă în ultimii 25 de ani am fi votat cu gândul la copiii noștri.
În interviu, profesorul din cadrul ASE vorbește, printre altele, despre inflație, politică monetară, dobânzi și curs de schimb.
AGERPRES: Anul trecut, din ianuarie până în august, am avut deflație pe CORE 2 ajustat, un indicator care reflectă variația prețurilor libere și cu volatilitate relativ redusă. În ceea ce privește inflația (indicele prețurilor de consum — IPC) vedeți un pericol privind valori negative în acest an?
Adrian Mitroi: Situația noastră este asemănătoare cu zona euro, inflația CORE a evoluat de la negativă la ușor pozitivă, acum subunitară, în principal din aceleași cauze, respectiv "deflația" petrolului, politicile monetare ultra-acomodative, procesul constant de dezintermediere financiară, creșterea modestă a salariilor reale și incertitudinea ciclului economic, dar și temerile de ordin politic și de siguranță socială.
Inflația scăzută este un fenomen generalizat întrucât toate băncile centrale ale lumii sunt angajate ferm în activism monetar acomodativ de reducere a dobânzilor, de injecție de lichiditate, de monetizare directă sau indirectă a deficitelor fiscale și de scădere a cursului monedei naționale.
România se află în continuare pe trend dezinflaționist datorită scăderii prețului combustibililor (5% în 2014), al produselor vegetale (un an agricol bun), reorientării unor mărfuri alimentare destinate pieței din Rusia.
Dacă inflația din ianuarie va reprezenta un minim, iar estimările pentru tot anul rămân în jurul valorii estimate de 2,1%, atunci, pentru a păstra rata de politică monetară cu un mic avantaj și pentru debitori, adică ușor peste inflație, ciclul de relaxare monetară se va încheia cu cel mult o singură scădere, doar până la 2%.
Dacă aprecierea în continuare a dolarului și creșterea prețului materiilor prime se vor întâmpla în prima jumătate a anului, un scenariu probabil este că dobânda actuală de 2,25% va fi cea mai scăzută valoare în acest ciclu de acomodare monetară. Cota scăzută de TVA în panificație a fost direct favorabilă pentru CORE 2, iar acum acest indicator relevant al tendinței prețurilor este acum ușor pozitiv și stabil.
Inflația externă este în scădere, deci e firesc să avem mărfurile și serviciile la prețuri stabile, scăzute. Produsele agricole sunt ieftine în continuare, dar unele efecte inflaționiste, de genul accize la tutun calculate la curs mai depreciat sau modificări amânate pentru prețurile administrate, pot ridica ușor anticipările inflaționiste.
AGERPRES: Să înțeleg că nu trebuie să ne temem, pe termen scurt sau mediu, de pericolul deflației?
Adrian Mitroi: Nu, sigur nu. Revenirea economică ușoară, dar susținută în Europa, și așteptările de stabilizare a inflației în jurul cifrei neutre de 2% sunt, deocamdată, argumente împotriva acestui fenomen.
Cel mai important, așteptările ceva mai optimiste ale agenților economici, individuali și corporații, nu sunt de scădere a prețurilor ci de creștere economică și probabil de salarii.
Fenomenului deflației (efect secundar și consecința neintenționată a politicilor monetare ultra-acomodative, al jocului dur pe piața energiei neconvenționale, al avansului economic constant asiatic — exportator de prețuri mici și dezinflație, dar și importator de joburi occidentale) are pentru noi doar valoare teoretică.
Deocamdată, manualul de utilizare este scris, de 25 de ani, doar în limba japoneză.
Avem o bancă centrală care, fără pauză, ne-a explicat, dar și sugerat și oferit, alternativa ocolirii riscului valutar, atât pe partea de credit, dar și pe cea de debit. Într-o lume de randamentele negative, dobânda reală pozitivă pe leu, deși mică, este o mare valoare. Un randament net poate ajunge aritmetic negativ din ajustarea rentabilității nominale cu inflația, costurile de administrare ale investiției, impozitele și comisioanele operaționale.
Cum băncile nu par că mai au nevoie de economiile noastre, un pas firesc va fi către o piața cursivă, largă și adâncă a titlurilor de stat pentru populație.
În Romania, suntem și mai ales vom rămâne în continuare favorizați prin aceste dobânzi la leu ușor pozitive. Pentru a beneficia de acestea, trebuie totuși să fim dispuși să plătim cu cel mai de preț activ pe care îl avem — timpul, adică cu elongarea orizontului investițional sau de constituire a depozitelor. Odată cu revenirea economică sănătoasă randamentele pe termen mediu și lung vor fi mai mari, real pozitive. Astfel, asumarea de risc și renunțarea la consum pentru investire pe termen lung vor redeveni regulile de început ale prosperității.
AGERPRES: În ceea ce privește cursul francului elvețian (CHF), ce interval de variație vedeți pentru acest an, în raport cu leul, dolarul și moneda europeană?
Adrian Mitroi: Cursul de 1,07 CHF pentru un euro este acum pe noul său platou de echilibru. Această valoare este deocamdată compromisul acceptabil de către Banca centrală a Elveției, dar nu neapărat și de cei cu expunere sau tranzacții pe această monedă. Acest echilibru valutar este posibil să se mențină și pe termen mediu.
Totuși, de fiecare dată când se redeschide subiectul integrității zonei euro, presiunea de apreciere a francului revine neîntârziat.
Spre deosebire, cursul euro-dolar este mult mai susceptibil la volatilitate, în primul rând pentru că variabilele care îl influențează sunt atât de natură economică, dar și politică. Economia politică transatlantică este mai greu de anticipat decât politica economică europeană.
În cea ce privește cursul leu-franc, scenariul cel mai probabil, cred că este o stabilizare pe acest palier pentru următoarea perioadă. La fel, cursul de acum, în jur de 1,06 CHF pentru un dolar, exprimă un echilibru temporar, de stabilitate relativă, a francului față de dolarul puternic apreciat al ultimului an.
După aceeași logică, o continuare de depreciere a euro față de dolar ar trebui să susțină ciclul de relaxare monetară al leului, dar numai cu celelalte pre-condiții de macrostabilitate îndeplinite. Limita de jos este impusă și de un minim de dobândă reală implicită în dobânda de politică monetară, respectiv o dobândă pozitivă la facilitatea de depozit.
În ceea ce ne privește tensiunile creditului în franci, acestea au fost gestionate corect de sistem, sunt în procent mic și afectează doar o parte din debitorii privați. Pe termen lung, soluțiile specifice și nu cele generale vor fi de folos ambelor părți. Chiar dacă nu știm exact cine a fost gardianul acestei precauții, România nu are debitori instituționali (instituții publice) în monede cu risc valutar ridicat, de exemplu în franc elvețian.
AGERPRES: Care este rata de schimb cu cea mai mare incertitudine?
Adrian Mitroi: Cursul dolar-euro. Rezultatele economice mai bune și mai rapide ale unei economii precum SUA impun o tendință de apreciere a monedei față de cea a unei economii mai încete, precum UE.
Cei doi cavaleri ai bătăliei valutare au cotat la un moment dat chiar și 1,59 dolari pentru un euro în timpul crizei din 2008, iar acum vorbim de 1,13, cu tendință spre paritate. În piața valutară nicio previziune nu e scutită de eroare, de direcție, de valoare sau de timp.
O monedă puternică nu este întotdeauna un lucru bun, cum nici una slabă nu este întotdeauna favorabilă actorilor economici naționali. Datele economice arată însă că, în situația prezentă, cele mai multe națiuni înclină spre favorabilitatea oferită de o monedă slabă, depreciată.
Dacă în cea de a doua parte a lui 2015, Banca Federală a Statelor Unite va începe să ridice dobânda, atunci probabil o parte din fluxurile de capital vor fi atrase de această oportunitate, cu consecința unei relative deprecieri a euro, dar și presiuni (de volatilitate a cursului) pentru deprecierea monedelor emergente.
America va lua decizia să ridice dobânda pentru că economia crește susținut, creează joburi, extrage petrol din surse interne și cu tehnologii noi, inovează și finanțează antreprenoriatul, iar în final, ca urmare a șomajului minim istoric, va trebui să crească și salariile, adică exact fracția inversă a ceea ce se întâmpla în cea mai mare parte a Europei acum.
Pe continent, pierdem energie, timp și resurse pe crize interminabile, de care nici măcar nu suntem vinovați și, mai ales, a căror rezolvare stă și în sarcina, dar nu și în beneficiul direct al României.
AGERPRES: Ar trebui ca BNR să continue cu scăderea dobânzii cheie?
Adrian Mitroi: Da, în funcție de condițiile economice. Ar fi de folos o reducere până la 2%, cu un minim de recompensă în dobânda reală pentru deponenți. Lichiditatea sistemului va fi largă, excesivă, cu reducerea coridorului de dobânzi, cu reducerea rezervelor, cu volatilitate temperată a cursului și tot ce înseamnă un parcurs de normalizare a politicii monetare. Se poate astfel crea o oportunitate de apreciere a leului pe termen mediu.
Cu toate acestea, în partea a doua a anului, probabil speculația pe prețul petrolului și al burselor va aduce o creștere de volatilitate pe curs. Beneficiile substanțiale pe care le avem deja, un curs stabil și dobânzi foarte mici la leu sunt rezultatele pozitive ale relației bune cu finanțatorii instituționali și implicit cu piețele. În plus, trebuie să menținem fără abatere toate condițiile de aderare la euro, iar pentru seriozitatea acestui demers, nicio măsura de precauție nu este excesivă.
AGERPRES: Cum vi se pare situația politică de la noi din țară, în condițiile în care și economia are de suferit?
Adrian Mitroi: Democrația nu reușește deocamdată să ne ajute să alegem politicienii cu spirit civic și abilități economice executive și nici să îi înlocuim pe cei care evident nu performează. Din fericire, gradul de avans economic ne permite o oarecare decuplare de drama continuă a politicii doar în slujba politicianului.
Nu cred în seninătatea politicienilor și nici in abilitatea lor de pune interesele generale strategice înaintea celor politice personale pe termen scurt. Intențiile onorabile nu mai sunt suficiente astăzi, ele trebuie operaționalizate de planuri de acțiune economică hotărâtă, cu termene și responsabilități.
Tocmai de aceea, acordurile de finanțare și supervizarea externă, de tip stand-by, vor fi întotdeauna oportune, cel puțin până la aderarea noastră la euro. Acestea sunt o asigurare la riscurile externe, dar și la cele interne reprezentate de deciziile politice incorecte sau amânate contraproductiv.
Argumentul lateral al Guvernului, de îmbunătățire a condițiilor macroeconomice interne, este doar parțial valid.
Absența reformelor structurale, deficitul de infrastructură, lipsa fondurilor europene, investiții publice puține și ineficiente, planificare doar pe termen scurt a bugetelor și investițiilor, spațiu fiscal adițional pentru angajamentele noastre de mărire a cheltuielilor militare, alte cheltuieli pentru erorile de altădată ajunse la scadență, reformele întârziate din sănătate și educație, companiile de stat nerestructurate, reformarea pieței muncii (tinerii, vârstnicii, femeile, necalificații — toți cei care și-ar dori să contribuie economic mai mult) și lista "to do" a liderilor noștri poate continua.
Unele investiții străine au fost, în general, neconvingătoare. Profitabilitatea lor s-a bazat în general pe achiziții ieftine. În celelalte cazuri, aceste oportunități economice tranzitorii sunt acum transportate și apoi localizate în piețe cu salarii mai mici și consumatori mai puțin îndatorați.
A treia categorie a fost aceea prinsă pe picior greșit de competiție. Marii noștri exportatori și-au modificat sau transportat centrele de profit, ba chiar susțin acum investiții masive în alte țări (Ford în Spania, Dacia în Magreb), dezamăgind așteptările noastre prea optimiste de multiplicare a interesului de dezvoltare inițial. Motivele sunt cele prezentate public, precum lipsa infrastructurii, a suportului guvernamental și fiscal, sau sunt cele reale.
Văzând atât de multe oportunități de investiții care ori nu au mai venit ori au plecat, începem să înțelegem că plătim ratele cele mari la nota de plată a dezinteresului nostru pentru infrastructură. Dacă în 25 de ani am fi votat în primul rând cu gândul la copiii noștri, infrastructura ar fi trebuit să fie principalul motiv pentru care ar fi trebuit să ne concediem imediat și definitiv liderii politici inabili și cu inapetență pentru cel mai mare bun public: o infrastructură performantă. Infrastructura trebuie construita în avansul cererii. Dacă altădată nu am construit autostrăzile siguranței transportului familiilor noastre pentru că nu aveam circulație suficientă, acum ce motivație mai putem recicla?
Toate deciziile suboptimale ale liderilor noștri politici, emise doar în folosul câtorva și niciodată ale cetății, rămân în plata generațiilor viitoare, cele care deocamdată nu votează. Chiar dacă am vrea să votăm acum împotriva lor pentru aceste nerealizări, nu o mai putem face pentru că au alte griji mult mai mari acum.
Sursa: www.agerpres.ro; autor Florin Barbuta; editor Carmen Marinescu; foto Lucian Tudose; 22 februarie 2015
Beneficiile aparente pot fi doar temporare la modificarea creditului prin restructurare sau conversie
Beneficiile aparente pot fi doar temporare la modificarea poziției creditului prin restructurare sau conversie, a declarat, pentru AGERPRES, Adrian Mitroi, profesor de investiții și finanțe comportamentale în cadrul Academiei de Studii Economice.
"Pe termen mediu și lung, jocul între debitor și creditor este unul cu sumă nulă. Singurul joc cu suma ne-nula este cel al achiziției inoportune imobiliare sau investiționale. O pierdere se poate recupera doar pe întreaga perioadă de mentenanță a investiției, care uneori poate fi destul de lungă (creditul imobiliar a fost cauza primară a recesiunii din 2007). Pierderile suferite, la nivel individual dar și corporatist și național, nu pot fi recuperate nici ușor și nici repede. La modificarea poziției creditului prin restructurare sau conversie, beneficiile aparente pot fi doar temporare", a spus Mitroi.
Sursa: www.agerpres.ro; autor Florin Barbuta, editor Andreea Marinescu, foto Lucian Tudose, 20 februarie 2015
Consumul privat nu este o activitate economică aducătoare de productivitate
Consumul privat nu este o activitate economică aducătoare de productivitate, competitivitate și de nivel de trai, a declarat, pentru AGERPRES, Adrian Mitroi, profesor de investiții și finanțe comportamentale în cadrul Academiei de Studii Economice.
"Oricât ar părea de important în PIB, consumul privat nu este o activitate economică aducătoare de productivitate, competitivitate și de nivel de trai. Deocamdată, România poate crește susținut în special pe consumul intern combinat cu export de producție industrială. Un curs stabil, în principal față de dolar (care are tendința de apreciere), dobânzi mici și deficit strâns aduc consecvență pentru creșterea economică, dar fără investiții nu vom crește suficient și convergent", a spus Mitroi.
El a precizat că "tracțiunea economică integrală depinde esențial de investiții, iar firmele private știu cel mai bine cum să investească și să creeze joburi bine plătite".
Sursa: www.agerpres.ro; autor Florin Barbuta; editor Andreea Marinescu; foto Lucian Tudose; 20 februarie 2015