Dupa esecul ofertei Petrom si colapsul privatizarii Cuprmin, Oltchim
risca sa devina o noua bila neagra pentru economia romaneasca. Ce efecte
au privatizarile esuate in economie si ce lectii putem invata din
experienta tarilor care au inceput procesul de vanzare a activelor
statului inca din anii '80?
Privatizarile au devenit o politica economica in multe dintre tarile
in curs de dezvoltare odata cu venirea la putere a lui Ronald Reagan in
Statele Unite si a lui Margaret Thatcher in Marea Britatie. Prin cei doi
lideri carismatici si reformatori s-a dezvoltat si curentul de gandire
referitor la suprematia management-ului privat in fata celui exercitat
de stat.
Dupa cum precizeaza Joseph E. Stiglitz in
cuvantul inainte al cartii "Privatization, Successes and Failures",
editata de Gerard Roland, perceptia curenta este ca intreprinderile pot
fi gestionate mult mai eficient de catre privati si ar fi oportunitati
mult mai reduse pentru coruptie.
Odata cu acest semnal dat de
Thatcher si Regan, FMI si Banca Mondiala au impins statele cu probleme
si cele in curs de dezvoltare sa privatizeze cat se poate de mult si cat
se poate de repede. "Privatizarile au devenit nu doar stalpii
Consensului de la Washington, dar si conditii impuse tarilor care cautau
asistenta", spune Stiglitz.
Pe de alta parte, privatizarile au
fost marcate nu de putine ori si de abuzuri, astfel incat in multe tari
anumite persoane influente au reusit sa puna mana cu foarte putini bani
pe active importante ale statului, devenind peste noapte miliardari.
Rusia este cel mai bun exemplu in acest sens, fiind bine cunoscuta si
documentata ascensiunea oligarhilor, tocmai prin intermediul acestor
privatizari "de succes".
Criticii intreprinderilor detinute de
stat sustin ca aceste companii nu puteau fi gestionate din cauza
coruptiei, iar oficialii guvernului din fruntea acestora nu actionau de
multe ori in interesul companiei. Problema aceasta, denumita in economie
agent-principal, este recunoscuta si de profesorul de economie Adrian
Mitroi. El reconfirma cliseul ca "statul este un prost administrator",
dar in acelasi timp nici privatii nu sunt mai buni, avand in vedere ca
"dupa ce acestia isi extrag renta nu mai dezvolta afacerea mai mult de
un ciclu economic".
Cu siguranta, cele mai dramatice experiente
in ceea ce priveste privatizarile s-au petrecut in tarile in curs de
tranzitie, cand fostele economii socialiste au fost transformate pe
parcursul unui deceniu in economii de piata.
Dupa cum arata graficul de mai jos, din studiul "Privatization: What
Have We Learned?" de Sergei Guriev si William Megginson, cele mai multe
privatizari au avut loc intre 1990 si 2000.
Opt lectii ale privatizarilor:
Potrivit studiului citat mai sus,
putem extrage o serie de lectii de pe urma proceselor de privatizare
incepute in anii '80 si orchestrate in cele mai multe cazuri de FMI.
1. Privatizarile confera beneficii substantiale. In unele cazuri
productivitatea se dubleaza, dar in altele totusi creste cu procente de o
cifra. Potrivit studiului lui Sergei Guriev si William Megginson, media
in ceea ce priveste sporul de productivitate este de circa 20%.
2. Privatizarile sunt acompaniate de obicei fie de o stagnare a
somajului sau de o reducere a lui. Totusi, statul trebuie sa fie
pregatit si pentru o crestere a ratei somajului, dar experienta ne-a
dovedit ca majoritatea statelor au controlat aceasta problema bine.
3. Privatizarile genereaza de obicei castiguri de bunastare, peste cele datorate cresterii productivitatii la nivelul companiei
4. Restructurarea companiilor de stat inainte de privatizare au sanse mici de reusita
5. Programele de privatizare in masa sunt inferioare abordarii companie cu companie.
6. Privatizarile sunt mai eficiente cand procesul este mai transparent
si deschis investitorilor straini. Totusi, jucatorii locali fac presiuni
de multe ori impotriva participarii strainilor, facand apel la
nationalism. Excluderea strainilor duce la obtinerea unor preturi mai
mici si eficienta post-privatizare redusa.
7. Privatizarea prin Bursa are un efect benefic in ceea ce priveste dezvoltarea pietei de capital locale
8. Privatizarile functioneaza bine acolo unde institutiile sunt eficiente.
Cum afecteaza economia o privatizare nereusita?
Practic, dupa trei esecuri consecutive in ceea ce priveste vanzarile
de active sau pachete de actiuni detinute de stat, investitorii straini
se vor uita de doua ori inainte de a mai participa la o alta oferta.
Chiar premierul Victor Ponta a confirmat dupa incheierea licitatiei cu
strigare pentru vanzarea pachetului detinut de stat la Oltchim, ca TISE,
compania rusa interesata de cumpararea combinatului chimic, s-a retras
in ultimul moment, "nedorind sa intre in acest joc politic declansat de
domnul Diaconescu".
"Dar aceasta companie, in scrisoarea pe care
ne-a adresat-o, ne-a spus foarte clar ca in acest moment nu mai vrea sa
participe, dar ramane interesata", a spus Ponta, citat de Mediafax.
Pe langa cele trei nereusite enumerate mai sus, circul produs cu ocazia
licitatiei pentru Oltchim scad si mai mult imaginea Romaniei in ochii
investitorilor straini.
Pe langa efectele negative care se
rasfrang pe canalul increderii, esecul unei privatizari inseamna si
blocarea unor investitii, iar in cazul Oltchim s-ar putea sa insemne
neplata salariilor pentru mii de angajati.
"Romania nu are privatizari de succes, ci doar privatizari reusite"
Economistul Adrian Mitroi crede ca Romania nu a cunoscut privatizari de
succes, ci doar privatizari reusite, avand in vedere ca majoritatea
vanzarilor nu au tinut cont de vreun plan de afaceri, de o strategie pe
termen lung a cumparatorului sau de alte aspecte calitative.
"Privatizarile nu inseamna doar un pret platit, pentru ca nu cumperi un
frigider, ci inseamna si procesul de service al datoriei, un plan
strategic, etc", a explicat Mitroi.
De asemenea, el critica si
abordarea FMI in ceea ce priveste privatizarile, pentru ca politica
Fondului vine la p sachet de masuri care sunt depasite de circumstantele
locale. "Sunt niste solutii mesianice, dar nu sunt bine pregatite",
conchide economistul.
Sursa: www.wall-street.ro, 24 septembrie 2012, autor Razvan Enache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu