Media - Paying Attention Literally

“The often-used phrase ‘pay attention’ is apt:
you dispose of a limited budget of attention
that you can allocate to activities, and if you
try to go beyond your budget, you will fail.”
—Daniel Kahneman, Thinking, Fast and Slow

Pessimism Clouds Capital Market Outlook
2012 Global Market Sentiment Survey of members reveals market doubts, need for improved regulation.

Global systemic risk concerns, continued fallout from the European sovereign debt crisis, poor expected stock returns, and declining investor confidence in the integrity of the capital markets. More than three years after the near collapse of the global financial system, CFA Institute members offered one of their most downbeat assessments yet of market sentiment, performance, and integrity as part of the 2012 Global Market Sentiment Survey.

C FA MA G A Z I N E  MA R C H – A P R I L  2 0 1 2

more on:


http://www.adrive.com/public/4bcjVR/Paying Attention Literally.pdf

Băncile comerciale dau piept cu rigorile BASEL III

Abia scăpate din ghearele crizei (sau nu), băncile comerciale, făcute de societate „vinovat universal pentru toate relele”, se pregătesc de un nou şoc – trecerea graduală la BASEL III. Ce înseamnă aceasta? Prudenţialitate mărită, dar şi capitalizare suplimentară, cerinţă care se poate bate cap în cap cu necesarul suplimentar de finanţare de care are atâta nevoie economia globală, pentru a depăşi noul val de recesiune.În România, situaţia poate fi considerată şi mai bună, şi mai rea. Partea bună vine din faptul că sistemul nostru bancar este unul solid, cu indicatori de prudenţialitate la nivel ridicat. Chiar dacă BNR a adoptat din mers acte normative capabile să rezolve o eventuală problemă legată de un potenţial default al vreunui jucător, realitatea cotidiană arată că şansele de a avea parte de aşa ceva sunt reduse. Partea mai puţin bună poate fi legată de mai multe elemente. În primul rând e vorba de legătura poate mult prea strânsă între unele bănci, chiar jucători de talie mare, cu băncile mamă – şi aşa robinetul de capital extern abia mai picură, acum cu noile cerinţe de capital banii vor veni şi mai greu şi la costuri mai mari. Există şi un al treilea element, care poate fi încadrat şi la plus şi la minus. El ţine de faptul că băncile de la noi tocmai au făcut pasul la IFRS – unora le-a fost greu, altora mai uşor, având în vedere că se urmărea în paralel şi o astfel de raportare, de mai mulţi ani. Şi, nu e deloc de neglijat faptul că, în criză, se eliberează sume importante din reevaluarea provizioanelor (aproximativ 2,3 miliarde euro), mai mici pe standarde IFRS. Anul 2011 a fost ultimul an de raportare a rezultatelor băncilor conform contabilităţii româneşti (RAS), din acest an raportările realizându-se pe standardele internaţionale.

Adrian Mitroi, secretar general al CFA România, consideră că activitatea bancară din România va fi influenţată:
- direct, prin modificări legislative ce vor surveni ca urmare a alinierii sistemului bancar românesc la noile cerinţe (mult mai restrictive) ale acordului Basel III în ceea ce priveşte nivelul minim şi componenta capitalului, lichiditatea băncilor pe termen scurt şi pe termen lung, gradul de îndatorare, procentele de risc asociate activelor etc.
- indirect, prin scăderea capitalului disponibil pentru investiţii în subsidiare al băncilor mamă. Astfel este previzibilă o reorientare a activităţii bancare româneşti spre noi domenii din care să îşi asigure resursele necesare pentru îndeplinirea nivelului noilor indicatori (în primul rând) şi ulterior pentru acordarea de credite către sectorul public şi privat. Altfel spus, cerinţele de lichiditate şi de capital mult mai restrictive vor creşte presiunea pe restructurarea modelelor de business ale băncilor. Concurenţa pentru atragerea depozitelor retail va deveni din ce în ce mai accentuată, iar piaţa obligaţiunilor bancare emise de instituţiile de credit din România este foarte probabil să crească.
De asemenea, este de menţionat faptul că acordul Basel III va reglementa nivelurile minime ale indicatorilor. Instituţiile de supraveghere din fiecare ţară vor trebui să respecte cel puţin acest nivel minim, dar vor avea libertatea, dacă consideră necesar, să impună niveluri mai restrictive ale acestor indicatori în funcţie de specificul fiecărei pieţe locale în parte (ex: Basel II impune o cerinţă minimă de capital de 8%, în vreme ce reglementările româneşti solicită băncilor să deţină un capital de minimum 10%). În retrospectivă, această abordare s-a dovedit potrivită, deşi la momentele respective cei mai mulţi nu am înţeles acest lucru (la fel şi cu rezervele minime obligatorii).
Un alt obiectiv al acordului este creşterea gradului de transparenţă şi comparabilitate a raportărilor financiare ale băncilor. BNR, prin tranziţia băncilor româneşti la standardele de raportare IFRS începând cu 1 ianuarie 2012, îndeplineşte acest obiectiv încă din acest an (se vor putea realiza comparaţii mult mai riguroase, utilizând aceeaşi unitate de măsură între situaţiile financiare ale băncilor din România cu băncile mamă sau alte bănci din UE datorită utilizării aceloraşi principii contabile în întocmirea acestora).

Plusuri şi minusuri
Tot cu ajutorul secretarului general al CFA am căutat să identificăm şi plusurile şi minusurile Basel III. Marele plus este faptul că prin noile cerinţe, acordul Basel III va crea o piaţă bancară mai sigură, care va conduce la eliminarea exceselor, acoperirea lacunelor legislative şi ingineriilor financiare creatoare de risc sistemic nediversificat, astfel încât să nu mai apară situaţii precum cele întâlnite în ultimii ani, atunci când a fost nevoie de intervenţia statului pentru a salva anumite bănci de importanţa sistemică în încercarea de a evita amplificarea crizei şi declanşarea unui efect de domino în întreg sistemul bancar.
Noul acord va încerca eliminarea/minimizarea conceptului de „too big to fail” prin identificarea băncilor de importanţă sistemică şi acordarea unui tratament special acestora, precum şi printr-o supraveghere mult mai atentă, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să absoarbă mult mai uşor pierderile. Totuşi, instituţiile de importanţă sistemică, indiferent de definiţie, rămân un subiect sensibil, ocolit elegant, cel puţin deocamdată.
Totuşi, din dorinţa consolidării sistemului bancar şi a evitării greşelilor trecutului, se poate manifesta fenomenul de prudenţă excesivă. Tratarea anumitor elemente bilanţiere/extrabilanţiere în mod colectiv şi nu analizate individual poate conduce la efecte negative pentru anumite activităţi tradiţionale ale băncilor (ex: finanţarea comerţului: creşterea gradului de ponderare a riscului aferent acreditivelor bancare de la 20% la 100% poate avea efecte negative asupra comerţului internaţional în ansamblu).
Din cauza scăderii cantitative a resurselor disponibile pentru creditare şi investiţii, băncile vor manifesta o mai mare selectivitate în administrarea acestora, ceea ce va conduce la creşterea calităţii serviciilor oferite clienţilor şi la acordarea de credite doar către acele sectoare care promit o creştere sustenabilă.
Se pot găsi anumite minusuri ale actualului acord: cerinţele de lichiditate sunt adresate la nivelul individual al instituţiilor de credit şi nu la nivelul sectorului bancar în general (tocmai de aceea, FMI recomandă, în plus, implementarea unor măsuri mai eficiente pentru diminuarea riscului sistemic de lichiditate); unele prevederi ale acordului abstracte, tehnice, par dificil de înţeles şi aplicat cu acurateţe; Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel – cel care elaborează Basel III – este compus doar din guvernatorii anumitor ţări dezvoltate – nu există o percepţie precisă a riscurilor din UE din cauza lipsei de reprezentativitate şi a pieţelor mai mici.
Dacă această terapie aplicată pe termen lung la nivel comunitar va da rezultatele dorite, vom vedea abia în 2018-2019. Desigur, predicţii cu grad mare de probabilitate se vor putea face şi pe parcurs. Şi trebuie avute în vedere atât efectele asupra sistemului bancar, cât şi cele asupra economiei globale, ce pare din nou atrasă către recesiune.

Mai mult:

http://www.piatafinanciara.ro/editia_curenta.php?article_id=2 

”Piața financiară”, nr. 4, aprilie 2012, autor Norel Moise

Bursa îmbracă o haină americană

Pe sistemul alternativ de tranzacţionare de la BVB s-a creat un "colţ american" în care vor fi accesibile investitorilor acţiuni listate la New York
Casa de brokeraj Tradeville aduce într-o primă fază acţiunile companiilor Coca Cola, Bank of America, Intel, Apple şi Visa
Analistul financiar Adrian Mitroi spune că acestea pot fi o oportunitate pentru cei care vor să se diversifice sectorial, însă câştigul nu va reveni decât celor care îşi aleg bine momentele de intrare.

Adrian Mitroi, analist financiar şi investitor cu experienţă de mai bine de 15 ani pe piaţa americană, a declarat pentru Curierul Naţional că într-un mediu nefast pentru investiţii la nivel internaţional, facilitarea achiziţiei de acţiuni americane oferă posibilitatea diversificării sectoriale şi poate fi o oportunitate excelentă pentru conservarea puterii de cumpărare a portofoliilor. Cu o condiţie! Să pună accent pe timing.
Mitroi îşi aminteşte că acum aproape 15 ani, atunci când făcea primele plasamente pe Bursa de la New York, indicele reprezentativ al acestei pieţe, Dow Jones Average Industrial, se situa în zona 11.800-12.000 de puncte, nu departe de nivelurile actuale. Din jocul valutar, încorporând dividendele şi ajustând portofoliul la valoarea inflaţiei, ar rezulta că o investiţie realizată atunci acum abia se situează în zona de "break even". "Privind în perspectivă istorică şi beneficiind de această experienţă, putem spune că asumarea de risc pe equity este eficientă doar prin timing", ne-a spus analistul financiar.

Asumarea, în plus, a riscului valutar legat de o viitoare apreciere a dolarului trebuie să fie amortizată printr-o creştere mai consistentă a acţiunii, avertizează Adrian Mitroi. El vede însă trei avantaje principale ale aducerii acţiunilor americane la BVB. Primul dintre acestea este posibilitatea diversificării sectoriale prin accesul la titlurile unor companii de IT americane şi participarea la ceea ce acum este un bubble tehnologic. Al doilea avantaj este cel al posibilităţii participării la randamentele obţinute de holding-urile din SUA prin compresia costurilor şi, implicit, prin avansul de productivitate. Cel de-al treilea avantaj indicat de Mitroi este pentru piaţa de capital românească ce beneficiază de un parfum nou, de un aer "cool" pentru că BVB a atras nume mari pe platforma sa.

Europa trece prin purgatoriul datoriilor, riscul s-a decuplat de consecinţele asumării lui, iar acum trecem printr-o fază de financializare a crizei, a descris Adrian Mitroi tabloul în care investitorii trebuie să se descurce pentru a-şi conserva capitalul. Politica dobânzilor reduse practicată de băncile centrale îi împinge pe investitori către pieţele de equities, iar aceste plasamente reprezintă acum mai degrabă o măsură defensivă decât asumare de risc.
Totuşi, acest lucru nu înseamnă că acţiunile sunt ieftine. Atunci când dobânzile la titlurile de stat sunt la 1%, am putea crede că o valoare fair a indicatorului P/E ar fi de 20, mult peste cea din momentul de faţă a pieţei americane. Există întrebarea dacă piaţa americană de acţiuni este acum subevaluată, însă Adrian Mitroi înclină către cea de-a doua variantă, potrivit căreia "dobânda monetară este nefiresc de mică faţă de realităţile economiei, purtând componenta masivă a intervenţionismului monetar care induce distorsiuni în pieţe."
Analistul financiar spune din experienţa proprie că nu este important ca investitorul să aibă un broker american, conectat la realităţile pieţei de la New York. Atunci când în pieţe 75% din tranzacţii sunt asigurate de calculatoarele care operează cu frecvenţă înaltă, iar 60% din volume se realizează pe ETF-uri, rolul brokerului nu mai este la fel de important. Mai degrabă este util un broker care să aibă cunoştinţe de analiză tehnică şi pe care să îl poţi consulta pentru timing întrucât acesta este dificil.
În afară de timing, investitorii trebuie să ţină ochii aţintiţi asupra băncilor centrale care sunt principalii factori care influenţează pieţele, inclusiv cele de acţiuni. Misiunea investitorilor însă va fi grea, nu doar să obţină randamente, ci chiar să conserve valoarea capitalului. "Este o dramă. Investitorul este pe cale de dispariţie; el a pierdut masiv în ultimii 15 ani din puterea de cumpărare a portofoliului", a mai spus Mitroi.

Mai mult:

http://curierulnational.ro/Piata%20bursiera/2012-04-13/Bursa+imbraca+o+haina+americana 

”Curierul National”, 13 aprilie 2012, autor Adrian Panaite

Paște fericit!

Urare

 

La multi ani, sarbatoritilor cu nume de floare!

Sarbatori fericite!

 

Pentru a intelege sacrificiul suprem trebuie doar sa fim mai buni, mai iertatori, mai ingaduitori, mai intelepti, mereu cu lumina in suflet, ganduri si simtiri. 

Sarbatori fericite, celor care se bucura in aceste zile de Invierea Domnului!

Conferința de investiții CFA din Europa Centrală și de Est - București, 4 aprilie 2012

Central and Eastern Europe

Investment Conference

”China and the CEE Bridging Opportunities”

E d i ţ i e   i n a u g u r a l ă – R o m â n i a   2 0 1 2 

4 aprilie 2012, Hotel Radisson Blu, Bucureşti

CFA România organizează pe 4 aprilie 2012 prima conferinţă de investiţii CFA din Europa Centrală şi de Est (CEE), dedicată dezvoltării oportunităţilor de afaceri între China şi pieţele CEE.

Evenimentul „CEE Investment Conference: China and the CEE Bridging Opportunities” are ca scop oferirea de informaţii cheie şi de cunoştinţe aprofundate pentru dezvoltarea de investitii în pieţe emergente, precum şi pentru identificarea de noi oportunităţi de afaceri între China şi ţările Europei Centrale şi de Est.

Conferinţa de la Bucureşti va aduce împreună speakeri internaţionali de prestigiu, specialişti în investiţii şi pieţe emergente.

Cu această ocazie, Jim Rogers vine în România pentru prima oară, fiind vorbitorul-cheie al evenimentului. Jim Rogers este preşedinte al Rogers Holdings si al Beeland Interests fiind fondatorul, alaturi de George Soros, al celebrului Quantum Fund. Jim Rogers este de asemenea unul dintre cei mai buni şi reputaţi traderi şi investitori în pieţe emergente la nivel mondial.

Alături de Jim Rogers, la conferinţă vor lua parte şi alte personalităţi ale lumii financiar-bancare, precum Daniel S. Meader, preşedinte Board of Governors al CFA Institute, SUA, Xu Sitao, Chief Representative, The Economist Group, China, Stuart Leckie, preşedinte al Stirling Finance Limited, Hong Kong şi Alejandro Reyes, Managing Partner, The Editors Group, Hong Kong.

CFA CEE Investment Conference promite să fie unul dintre evenimentele marcante ale pieţei locale dar şi regionale de business, o oportunitate de a promova potenţiale afaceri şi investiţii din Europa Centrală şi de Est către pieţele financiare globale, respectiv de a releva noi idei de cooperare şi dezvoltare în regiune.

Invitați de onoare

Mihai Rãzvan Ungureanu

Prim-ministru al României

Huo Yuzhen

Excelenta Sa, Ambasadorul Chinei in Romania

Bogdan Olteanu

Guvernator Adjunct al Bancii Nationale Romane

Speakeri

Jim Rogers

Preşedinte al Rogers Holdings and Beeland Interests şi co-fondator al Quantum Fund. Considerat unul dintre "magicienii" pieţelor emergente, Jim Rogers va aborda problematici precum poziţionarea pieţelor mature faţă de pieţele în curs de dezvoltare, soluţiile neconvenţionale pe care aceste pieţe le dau provocărilor actualei recesiuni şi rolul pe care economiile asiatice vor şi pot să îl joace în Europa Centrală şi de Est. 

Daniel S. Meader

Preşedinte Board of Governors al CFA Institute, SUA

Rãsvan Radu

CEO, Preşedinte Executiv UniCredit Ţiriac Bank

Xu Sitao

Chief Representative, China, The Economist Group

Irina Anghel

Secretar General al Sud-Est European Private Equity and Venture Capital Association

Tao Zhang

Chief Operating Officer, New Ventures,World Resources Institute

Alejandro Reyes

Managing Partner, The Editors Group, Hong Kong

Ming Zhang

Senior Research Fellow la World Economics and Politics, Academia Chineza de Stiinte Sociale

Gianfranco Bisagni

Head of Corporate & Investment Banking, CEE Banking Division, UniCredit.

Stuart Leckie

Preşedinte al Stirling Finance Limited, Hong Kong

Economist sef - strategie macroeconomica CSOB si consultant bancar

Eric Barthalon

Executive Director, Global Head of Capital Markets and TAA

Ori Efraim

Partner, Head of China Practice in CEE, KPMG

Cristian Nacu

Partener la Enterprise Investors si Presedintele Asociatiei Sud-Est Europene de Private Equity (SEEPEA)

Tomasz Telma

Director pentru Europa şi Asia Centrală, International Finance Corporation

Radoslav Tomek

Reporter, Bloomberg, Bratislava

Gazda

Radu Soviani

Producer, editor and presenter at The Money Channel

 

.

Viitorul României, cu sau fără FMI

Nu mai e mult până la momentul în care trebuie să decidem dacă mai avem nevoie de FMI sau mergem pe drumul nostru. Ca o opinie personală, trebuie să ţinem cont de câteva elemente. E necesar să judecăm dacă nu cumva am luat cam mulţi bani, plătind dobânzi şi pentru sumele rămase neutilizate. E adevărat, am obţinut banii la nişte costuri fără concurenţă, fapt incontestabil. Ar mai trebui reflectat dacă nu cumva poziţia noastră adoptată la orice negocieri nu ar trebui cumva să fie ceva mai verticală – numai cerând (aş zice chiar mai mult decât sperăm) am putea obţine nişte condiţii mai bune. Şi ar trebui să ne mai gândim şi ce am făcut cu banii luaţi şi dacă nu cumva ar fi fost loc de mai bine. Mergând mai departe, trebuie să punem în balanţă dacă plasa de siguranţă dată de semnarea recentului Pact Fiscal e suficient de rezistentă să menţină echilibrul fără ajutorul FMI. Şi, lucru esenţial, dacă suntem capabili să elaborăm strategii şi politici economice viabile, fără a mai cere consultaţii la creditori. Răspunzând la aceste întrebări, sincer şi la obiect, vom găsi ipoteza de lucru potrivită: cu sau fără FMI.
Faptul că se poate şi fără e subliniat chiar de reprezentantul României la mai sus amintita instituţie financiară: „Am militat în multe rânduri, dar şi de dată recentă în cadrul unui seminar, pentru a se găsi cea mai bună soluţie de \'exit strategy\' pentru România după terminarea actualului acord cu FMI şi Comisia Europeană. Întotdeauna am fost partizanul soluţiei care să conducă către o creştere de autoritate proprie în desenarea strategiilor de dezvoltare economică şi implementarea reformelor structurale. Nu întotdeauna însă un asemenea demers a fost acompaniat şi de politici care să respecte principiile unei economii care se dezvoltă fără a crea dezechilibre interne şi externe, care ulterior trebuie corectate, cu plata unui preţ mare din partea populaţiei“. Iar exemple de supravieţuire cu succes există: „Sunt state care au arătat că în timpul pre-crizei au implementat politici prudente, care le-au făcut să treacă mai uşor peste această criză, precum Polonia, Mexic, Columbia, şi care au considerat că o colaborare cu FMI nu poate decât să le asigure o siguranţă în plus în cazul producerii unor riscuri extreme. Aşa şi România poate să considere, în viitorul apropiat, un tip nou de colaborare care-i să-i confere, pe de-o parte, independenţa decizională, dar care, pe de altă parte, să-i ofere o siguranţă suplimentară“. 

Semnale de la BNR

Recent, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a redeschis o cutie a Pandorei. În cadrul unui eveniment organizat la BNR, cel mai longeviv demnitar postdecembrist şi, totodată, persoana cu cea mai ridicată cotă de credibilitate din spaţiul public, a declarat că România ar trebui să nu mai încheie un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional după finalizarea înţelegerii actuale, programată pentru 2013. Motivaţia ţine de faptul că un nou acord nu ar mai fi perceput de către pieţe ca un semnal bun. Şi cum guvernatorul nu este omul care să lase o problemă la stadiul de „nu e bine“ fără a oferi alternative, a continuat spunând că noua ancoră pe care se poate sprijini în viitor România poate fi reprezentată de pacturile Uniunii Europene. „Ancora este pentru credibilitate. Rămâne suma de bani pentru dezvoltări exterioare României, care nu au putut să fie prevăzute şi probabil că va trebui să ieşim şi din acest acord. Poate mai facem unul de acelaşi tip? Cel mai bine ar fi să ieşim din acest acord, ceea ce ar însemna că lucrurile merg bine şi nu mai avem nevoie de profesor. Dacă te mai lungeşti într-un asemenea acord, nu va mai fi un mesaj bun“, a spus guvernatorul. „Nu sunt de partea acelora care nu vor să-şi arate măsura la greu. O dau într-o direcţie total necunoscută, nici nu ştii ce vor în discursul lor, atacă zona euro, atacă şi UE. Nu vreau să cred că ţara asta are aşa o neşansă istorică atunci când intră de fiecare dată într-un club“, a afirmat Mugur Isărescu.
Cu alte cuvinte, un nou acord cu FMI ar fi ca un bumerang pentru România: în loc să-i aducă credibilitate, înţelegerea ar transmite un semnal de vulnerabilitate. Este interesantă această opţiune mai ales dacă ţinem cont de cunoscuta diplomaţie cu care, de-a lungul timpului, Mugur Isărescu ne-a obişnuit să trateze temele legate de finanţatorii internaţionali.

Idee veche, abordări noi

Problematica beneficiilor, respectiv dezavantajelor pe care le poate aduce un acord cu FMI nu este una de dată recentă, ca de altfel nici istoria acordurilor între ţara noastră şi acest important creditor. Analiza trebuie efectuată atent, ţinând cont de plasarea în spaţiu, în timp şi respectiv în contextul economic mai mult sau mai puţin învolburat. Fără îndoială că, dacă nu am fi avut girul troikăi FMI-UE-BM, criza ar fi muşcat mai adânc din firava şi nepregătita noastră economie capitalistă. Cursul de schimb ar fi avut de suferit, fapt recunoscut la momentului respectiv chiar de guvernatorul BNR, cu efecte directe în inflaţie şi nivel de trai. Costurile la care ne-am fi împrumutat ar fi fost mult mai mari fără această ancoră, alt fapt ce nu trebuie neglijat în condiţiile în care epoca banilor ieftini e de mult apusă. Atragerea de alte investiţii rămâne un potenţial avantaj discutabil, dacă ne uităm pe statisticile ultimilor trei ani.
Contestatarii aruncă în luptă două argumente – faptul că am luat prea mulţi bani şi că nu i-am folosit aşa cum ar fi fost necesar ar fi primul dintre acestea. În al doilea rând, creşte numărul celor care spun că politicile impuse de FMI ar fi singurele care au guvernat România pe timp de criză, fapt ce ar fi adus atingere independenţei politicilor economice interne. Iar o recentă analiză Reuters a turnat şi ea gaz pe foc, aruncând argumente conform cărora FMI a umblat cu dublă măsură, tratând diferit state din acelaşi spaţiu ex-comunist. Articolul despre experimentele FMI, comentat şi la noi de cunoscutul analist economic Ilie Şerbănescu, a tulburat suficient de mult apele, încât a fost necesară apariţia unui drept la replică de la board-ul FMI.

Pro sau contra, argumentat

Mergând pe această linie, încercăm şi noi să facem o analiză SWAT – beneficii vs. dezavantaje, a acordurilor României cu FMI.

Adrian Mitroi leagă semnarea acordurilor cu FMI de noţiunea de bani, deveniţi rari şi scumpi în perioada de criză. „Banii sunt importanţi. Dar cel puţin la fel de important este şi efectul de corecţie a guvernantei economice fiscale impuse de către fiecare din acordurile semnate. Accesul la finanţarea FMI (de fapt troika financiară) a atenuat potenţialul prociclic şi volatil al finanţării direct de pe piaţă. Prin acord s-a îmbunătăţit caracterul preventiv al politicilor noastre economice. Fiecare acord a fost un pod peste apele învolburate financiar ale momentului“, spune reputatul analist. Seria avantajelor e dezvoltată: „confortul derivă şi din argumentul că partea cea mai însemnată a banilor sunt parcaţi la BNR, şi chiar dacă fructificarea lor poate fi uşor sub costul lor, beneficiile implicite sunt importante. De exemplu, consolidarea trendului de scădere a dobânzilor pe RON, care, în prelungirea semnalelor de acomodare ale BNR, ar putea să ajungă sub pragul magic de 5% pe an“.

Se putea altfel?

Se pune problema dacă ne-am fi putut descurca fără banii de la cele trei instituţii creditoare. 

Din păcate, istoric vorbind, modelele noastre economice presupun finanţarea creşterii economice şi cu resurse externe. Numai că banii de la troikă nu sunt suficienţi pentru relansarea economiei: „Pentru aceasta este nevoie de ISD, fonduri europene şi capital cu răbdare, de tipul celui generat de economisirea internă“, spune Adrian Mitroi. 

Adrian Mitroi: „Succesul unui program de finanţare cu FMI a indus întotdeauna autosuficienţa şi deaccelerarea reformelor structurale mult amânate. Cred că, de acum înainte, guvernele vor fi nevoite să fie extrem de responsabile în intermedierea deficitelor bugetare şi vor purta obligatoriu conotaţia de tehnostructură, de relaţionare funcţională şi eficientă cu pieţele şi finanţatorii deficitelor şi necesarului de creştere economică. Guvernele noastre nu vor fi neapărat tehnocrate, dar deciziile lor vor fi obligatoriu tehnocrate. În plus, mi-aş dori ca Banca Centrală să primescă şi grija creşterii economice, după cum cred că nu avem altă soluţie decât să privatizăm întreg procesul de atragere şi utilizare a fondurilor europene“.     

FMI nu e organizaţie de caritate

FMI dă, dar nu o face gratuit şi nu moare de grija pacientului. „Să nu ne aşteptăm ca FMI să se preocupe de exportul de joburi sau de externalizarea şi delocalizarea sectoarelor noastre deficiente competitive. Am exportat până acum, din nefericire, personal priceput spre alte economii, lucrători la PIB-ul altor naţiuni“, spune secretarul general al CFA România. Şi ca orice creditor, e interesat de recuperarea investiţiei, cu profitul aferent: „Nu suntem singurul debitor la FMI. Este normal ca focusul lor să se axeze pe capacitatea noastră de rambursare şi nu pe interesul nostru primordial de creştere economică. În plus, sugestiile pentru politica monetară s-au dovedit mult prea conservatoare şi cred că Banca Centrală a procedat corect, nedându-le curs“, conchide Adrian Mitroi. 

Reţetă panaceu?

Pot fi reţetele FMI în concordanţă cu dorinţa oricărei ţări de creştere (sau redresare) economică sau sunt ele doar nişte reţete de administrat în condiţiile în care pacientul se îndreaptă spre cronicizarea bolii? „Nici un program de suport de la FMI nu va compensa ceea ce trebuie să facem singuri: un controlling financiar şi bugetar foarte strict, o analiză riguroasă a tuturor proiectelor publice de investiţii şi a rentabilităţii lor din punct de vedere economic, financiar şi social. Investiţiile publice nu sunt un panaceu, am dovedit-o în ultimii ani, chiar dacă am alocat procente semnificative din PIB (5%, în medie) spre investiţii. Nici un program de asistenţă financiară nu va putea înlocui discernământul financiar pe care trebuie să îl dovedim constant în alocarea disciplinată a resurselor şi prioritizarea strategică a intereselor economice naţionale“, consideră Adrian Mitroi. 

De unde bani de investiţii?

Adrian Mitroi pune sub semnul îndoielii aportul la creşterea economică a unei ţări al oricărui aranjament financiar de acest tip: „deşi un împrumut nou nu este neapărat un succes, modelul economic după care se ghidează piaţa financiară prezentă este unul extrem de restrictiv pentru finanţarea creşterii economice. Suntem într-o competiţie acerbă pe piaţa de creştere, economia pe care trebuie să o furăm sau importăm de la alţii sau să o extragem intern“. Dar, din păcate, „după patru ani, politicienii noştri (europeni) ne-au convins că mai multă Europa este de preferat la mai puţină şi deci cursul spre statele unite ale Europei este inexorabil“, conchide secretarul general al CFA România.

În loc de concluzii

Ceva mai puţin imperativ şi mai nuanţat este Adrian Mitroi: „orice acord are conotaţii de asigurare financiară şi ar fi înţelept să ne folosim de acestea cât se poate de mult. Până când nu vom fi învăţat să accesăm fonduri europene, să devenim debitor net, trebuie să ne compensăm neputinţa cu o relaţie continuă cu FMI... Ieşirea din criză este un parcurs şi nu un punct de inflexiune, iar orice colaborare în acest efort cu FMI este de folos, deşi mi-aş fi dorit să vedem această colaborare mai mult adversarială şi mai puţin cordială“.    

Mai mult:

http://www.piatafinanciara.ro/editia_curenta.php?article_id=1   

Revista ”Piața Financiară”, nr. 3, martie 2012, autor Norel Moise  

Transelectrica, vedeta de pe Bursă cu buzunarele goale

Încheierea cu succes a ofertei pentru un pachet de 15% la transportatorul energetic reprezintă un pas pozitiv pentru piaţa de capital, mai ales prin prisma interesului investitorilor
Totuşi, funcţia Bursei de finanţare a economiei nu a fost îndeplinită în acest caz, iar banii se vor duce la stat, în loc să rămână în compania care are nevoie de investiţii, arată analistul financiar Adrian Mitroi.

Începând de săptămâna trecută, după închiderea cu succes a ofertei publice secundare derulate de statul român, Transelectrica SA (TEL) va avea un free-float de 25%. Interesul investitorilor pentru companie nu s-a răsfrânt favorabil însă în niciun fel pentru programul investiţional preconizat, banii urmând să ajungă la stat, şi nu în societate.
Adrian Mitroi, analist financiar şi investitor de portofoliu, spune că ar fi fost de preferat ca mai întâi să se realizeze o majorare de capital, iar obiectul ofertei publice să îl fi făcut pachetul suplimentar, în aşa fel încât banii să fi rămas în companie. Aşa, operaţiunea de pe Bursă rămâne o simplă vânzare, în care statul a înstrăinat un pachet către investitorii privaţi. Transelectrica are mândria de a avea un pachet de 25% listat pe Bursă, însă nu are niciun beneficiu tangibil. În condiţiile în care statul nu are bani pentru investiţii în companie, ar fi fost de preferat ca prin această listare a unui pachet suplimentar, resursele investitorilor privaţi să fi fost atrase către societate, a mai arătat Mitroi.  

Preţul, înainte de toate

O altă concluzie pe care o putem trage după oferta publică derulată la transportatorul energetic este aceea că discountul contează, preţul făcând diferenţa dintre eşecul ofertei de la Petrom din vara anului trecut şi succesul operaţiunii de la TEL. Adrian Mitroi aminteşte că o companie excelentă nu este acelaşi lucru cu o investiţie excelentă. Cererea şi oferta de acţiuni nu sunt perfect corelate cu performanţa societăţilor şi de aceea achiziţia de acţiuni la companii renumite poate arăta în timp că plasamentele nu au fost bune. Privind lucrurile sub acest aspect, acordarea unui discount este esenţială.
Mitroi mai atrage atenţia însă şi asupra faptului că în istoria recentă, de cele mai multe ori, ofertele publice primare şi secundare au fost mai degrabă favorabile emitenţilor sau acţionarilor majoritari decât investitorilor de portofoliu care au participat la operaţiuni. "Nimeni nu face favoruri unor noi investitori", a mai spus analistul financiar. El are rezerve asupra posibilităţii reale a investitorilor de a obţine un randament semnificativ pe un orizont de timp previzibil şi chiar se aşteaptă la înscrierea acţiunilor TEL pe o traiectorie descendentă.
Din acest punct de vedere, preţul maximal de 19,2 lei/acţiune a fost calificat de către Adrian Mitroi drept "indecent". Dimpotrivă, discountul ar fi trebuit să fie mai adânc pentru ca să merite participarea investitorilor. Fiecare procent în plus cere sacrificiu de timp investiţional din partea investitorului. Pentru a avea un randament de 10%, acesta trebuie să aştepte un an de zile şi fiecare palier de cotare urcat în cadrul ofertei poate duce la elongarea orizontului investiţional. Dacă investeşti fără discount, doar la o evaluare echitabilă, perioada se poate prelungi, iar riscurile apariţiei unei corecţii - care la rândul ei trebuie recuperată - creşte.

Adrian Mitroi subliniază că în actualul context al pieţelor financiare internaţionale, vânzările de succes se pot realiza numai acordând discount la preţul de piaţă şi nu la activul net, care poate fi manipulat prin ratele de actualizare.  

Prea mici ca să nu plătească mai mult

Adrian Mitroi spune că împărţirea pe tranşe este contraproductivă şi că el ca investitor individual nu se simte confortabil atunci când ştie că nu este la aceeaşi masă cu investitorii instituţionali, beneficiind de un preţ transparent. 

Cu gândul la listările viitoare...

I-am întrebat pe respondenţii noştri care ar fi concluziile pe care le putem trage după această ofertă pentru optimizarea programului de listări avut în vedere. Dincolo de discount, de transparenţă şi de respectarea recomandărilor consorţiului de intermediere, aceştia au indicat şi alegerea perioadelor de derulare. "Ofertele rămân dependente de ferestrele de oportunitate. Timing-ul este un element-cheie", ne-a declarat Adrian Mitroi, care adaugă faptul că sub acest aspect oferta de la TEL a fost bine calculată, desfăşurându-se într-un climat de relativ optimism investiţional, probabil la un final de piaţă "bull".

Adrian Mitroi a punctat, de asemenea, exigenţa în creştere a investitorilor. În opinia sa, piaţa a abordat foarte realist oferta TEL şi a inclus corect în preţuri costurile de oportunitate. Investitorii au calculat bine impactul taxelor şi comisioanelor asupra randamentului viitor al investiţiei şi au plasat ordinele în consecinţă. "Sunt oameni pricepuţi, destoinici, care au calculat foarte bine. Piaţa s-a emancipat şi are calităţi de a discerne. Statul trebuie să plece de la această premisă, că partenerii din partea cealaltă sunt foarte bine pregătiţi", a afirmat Mitroi.

Mai mult:

http://curierulnational.ro/Piata%20bursiera/2012-04-02/Transelectrica%2C+vedeta+de+pe+Bursa+cu+buzunarele+goale

Publicat in ”Curierul Național”, Adrian Panaite, 2 aprilie 2012

Basel III: Too soon or too late? Investors perspective, Adrian Codirlasu and Adrian Mitroi, presentation at the "Challenges of the new Basel III Agreement", National Bank of Romania, Apr. 2012

http://www.adrive.com/public/KV2WUT/Basel_III_prezentare.pdf

Analistul financiar Adrian Mitroi, la Digi24 Tv, despre creșterile salariale: „Ce dăm la pod, luăm la vamă”

Analistul financiar Adrian Mitroi consideră că măsura de mărire a salariilor bugetarilor nu ar fi necesară acum, mult mai importantă fiind finanțarea deficitului bugetar.

„Ce dăm la pod, luăm la vamă”, a comentat Adrian Mitroi despre creșterile salariale preconizate.

Referitor la decizia BNR de a scădea rata dobânzii, analistul a explicat că dobânda este un mesaj, ea reflectă, în fond, un preț al banilor. „Recompensa noastră pe leu, ca deponenți, e pozitivă”, a arătat Mitroi. „Fiecare câștig la dobândă înseamnă o finanțare mai ieftină a deficitului, înseamnă capabilități de consum, de investiții”, a mai spus analistul.

Despre ieșirea din criză, Adrian Mitroi spune că este multipunctuală și necesită foarte mult efort, răbdare, diligență.

Urmăriți discuția pe teme economice de la Digimatinal în materialul video atașat:

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CCgQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.digi24.ro%2Fstire%2FAnalist-financiar-despre-cre-terile-salariale-Ce-dam-la-pod~5963&ei=Qrt4T8H5BISO4gSN7MWwDw&usg=AFQjCNG0RE947SlCowpTszWbNMniCJHwAA&sig2=xrckqYaxOS4IWQ68dKlv8w