scrolltotop

joi, 19 aprilie 2012

Băncile comerciale dau piept cu rigorile BASEL III



Abia scăpate din ghearele crizei (sau nu), băncile comerciale, făcute de societate „vinovat universal pentru toate relele”, se pregătesc de un nou şoc – trecerea graduală la BASEL III. Ce înseamnă aceasta? Prudenţialitate mărită, dar şi capitalizare suplimentară, cerinţă care se poate bate cap în cap cu necesarul suplimentar de finanţare de care are atâta nevoie economia globală, pentru a depăşi noul val de recesiune.În România, situaţia poate fi considerată şi mai bună, şi mai rea. Partea bună vine din faptul că sistemul nostru bancar este unul solid, cu indicatori de prudenţialitate la nivel ridicat. Chiar dacă BNR a adoptat din mers acte normative capabile să rezolve o eventuală problemă legată de un potenţial default al vreunui jucător, realitatea cotidiană arată că şansele de a avea parte de aşa ceva sunt reduse. Partea mai puţin bună poate fi legată de mai multe elemente. În primul rând e vorba de legătura poate mult prea strânsă între unele bănci, chiar jucători de talie mare, cu băncile mamă – şi aşa robinetul de capital extern abia mai picură, acum cu noile cerinţe de capital banii vor veni şi mai greu şi la costuri mai mari. Există şi un al treilea element, care poate fi încadrat şi la plus şi la minus. El ţine de faptul că băncile de la noi tocmai au făcut pasul la IFRS – unora le-a fost greu, altora mai uşor, având în vedere că se urmărea în paralel şi o astfel de raportare, de mai mulţi ani. Şi, nu e deloc de neglijat faptul că, în criză, se eliberează sume importante din reevaluarea provizioanelor (aproximativ 2,3 miliarde euro), mai mici pe standarde IFRS. Anul 2011 a fost ultimul an de raportare a rezultatelor băncilor conform contabilităţii româneşti (RAS), din acest an raportările realizându-se pe standardele internaţionale.
Adrian Mitroi, secretar general al CFA România, consideră că activitatea bancară din România va fi influenţată:
- direct, prin modificări legislative ce vor surveni ca urmare a alinierii sistemului bancar românesc la noile cerinţe (mult mai restrictive) ale acordului Basel III în ceea ce priveşte nivelul minim şi componenta capitalului, lichiditatea băncilor pe termen scurt şi pe termen lung, gradul de îndatorare, procentele de risc asociate activelor etc.
- indirect, prin scăderea capitalului disponibil pentru investiţii în subsidiare al băncilor mamă. Astfel este previzibilă o reorientare a activităţii bancare româneşti spre noi domenii din care să îşi asigure resursele necesare pentru îndeplinirea nivelului noilor indicatori (în primul rând) şi ulterior pentru acordarea de credite către sectorul public şi privat. Altfel spus, cerinţele de lichiditate şi de capital mult mai restrictive vor creşte presiunea pe restructurarea modelelor de business ale băncilor. Concurenţa pentru atragerea depozitelor retail va deveni din ce în ce mai accentuată, iar piaţa obligaţiunilor bancare emise de instituţiile de credit din România este foarte probabil să crească.
De asemenea, este de menţionat faptul că acordul Basel III va reglementa nivelurile minime ale indicatorilor. Instituţiile de supraveghere din fiecare ţară vor trebui să respecte cel puţin acest nivel minim, dar vor avea libertatea, dacă consideră necesar, să impună niveluri mai restrictive ale acestor indicatori în funcţie de specificul fiecărei pieţe locale în parte (ex: Basel II impune o cerinţă minimă de capital de 8%, în vreme ce reglementările româneşti solicită băncilor să deţină un capital de minimum 10%). În retrospectivă, această abordare s-a dovedit potrivită, deşi la momentele respective cei mai mulţi nu am înţeles acest lucru (la fel şi cu rezervele minime obligatorii).
Un alt obiectiv al acordului este creşterea gradului de transparenţă şi comparabilitate a raportărilor financiare ale băncilor. BNR, prin tranziţia băncilor româneşti la standardele de raportare IFRS începând cu 1 ianuarie 2012, îndeplineşte acest obiectiv încă din acest an (se vor putea realiza comparaţii mult mai riguroase, utilizând aceeaşi unitate de măsură între situaţiile financiare ale băncilor din România cu băncile mamă sau alte bănci din UE datorită utilizării aceloraşi principii contabile în întocmirea acestora).

Plusuri şi minusuri
Tot cu ajutorul secretarului general al CFA am căutat să identificăm şi plusurile şi minusurile Basel III. Marele plus este faptul că prin noile cerinţe, acordul Basel III va crea o piaţă bancară mai sigură, care va conduce la eliminarea exceselor, acoperirea lacunelor legislative şi ingineriilor financiare creatoare de risc sistemic nediversificat, astfel încât să nu mai apară situaţii precum cele întâlnite în ultimii ani, atunci când a fost nevoie de intervenţia statului pentru a salva anumite bănci de importanţa sistemică în încercarea de a evita amplificarea crizei şi declanşarea unui efect de domino în întreg sistemul bancar.
Noul acord va încerca eliminarea/minimizarea conceptului de „too big to fail” prin identificarea băncilor de importanţă sistemică şi acordarea unui tratament special acestora, precum şi printr-o supraveghere mult mai atentă, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să absoarbă mult mai uşor pierderile. Totuşi, instituţiile de importanţă sistemică, indiferent de definiţie, rămân un subiect sensibil, ocolit elegant, cel puţin deocamdată.
Totuşi, din dorinţa consolidării sistemului bancar şi a evitării greşelilor trecutului, se poate manifesta fenomenul de prudenţă excesivă. Tratarea anumitor elemente bilanţiere/extrabilanţiere în mod colectiv şi nu analizate individual poate conduce la efecte negative pentru anumite activităţi tradiţionale ale băncilor (ex: finanţarea comerţului: creşterea gradului de ponderare a riscului aferent acreditivelor bancare de la 20% la 100% poate avea efecte negative asupra comerţului internaţional în ansamblu).
Din cauza scăderii cantitative a resurselor disponibile pentru creditare şi investiţii, băncile vor manifesta o mai mare selectivitate în administrarea acestora, ceea ce va conduce la creşterea calităţii serviciilor oferite clienţilor şi la acordarea de credite doar către acele sectoare care promit o creştere sustenabilă.
Se pot găsi anumite minusuri ale actualului acord: cerinţele de lichiditate sunt adresate la nivelul individual al instituţiilor de credit şi nu la nivelul sectorului bancar în general (tocmai de aceea, FMI recomandă, în plus, implementarea unor măsuri mai eficiente pentru diminuarea riscului sistemic de lichiditate); unele prevederi ale acordului abstracte, tehnice, par dificil de înţeles şi aplicat cu acurateţe; Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel – cel care elaborează Basel III – este compus doar din guvernatorii anumitor ţări dezvoltate – nu există o percepţie precisă a riscurilor din UE din cauza lipsei de reprezentativitate şi a pieţelor mai mici.
Dacă această terapie aplicată pe termen lung la nivel comunitar va da rezultatele dorite, vom vedea abia în 2018-2019. Desigur, predicţii cu grad mare de probabilitate se vor putea face şi pe parcurs. Şi trebuie avute în vedere atât efectele asupra sistemului bancar, cât şi cele asupra economiei globale, ce pare din nou atrasă către recesiune.

Mai mult:

”Piața financiară”, nr. 4, aprilie 2012, autor Norel Moise

Un comentariu:

  1. Ai nevoie de un împrumut, dacă da, să ne contactați prin e-mail masonclarkloanfirm@outlook.com puteți, de asemenea, sa ne contactati la site-ul nostru www.masonclarkloanfirm.gnbo.com.ng

    RăspundețiȘtergere