Interviu AGERPRES: O datorie publică fără creștere economică este doar un transfer al creditului la generația următoare

  

Băncile centrale contează esențial în peisajul economic și financiar actual și rămân prietenul de reală nădejde pentru politic, a declarat Adrian Mitroi, în calitate lector, Investiții și Finanțe Comportamentale, la Academia de Studii Economice, menționând că, nesupravegheate, piețele libere pot eșua în alocarea corectă și eficientă a capitalului.

Acesta a vorbit, într-un interviu acordat AGERPRES, despre situația prin care trece America astăzi, despre austeritate, despre clasele sociale și piețele financiare.

AGERPRES: Am văzut prin ce a trecut SUA în ultima perioadă și a găsit o soluție. Cum comentați situația actuală?

Adrian Mitroi: La început, visul american al unei case a devenit visul tuturor. Acum, visul tuturor a devenit și visul american: fără datorii. Air Force One a rămas la sol pentru prima dată din motive... de bani.

Happening-ul economic american recent poate fi interpretat doar ca o simplă bătălie politică. Odată ce s-a reușit compromisul politic (în favoarea majorității și deci a programului mai generos de sănătate publică), America a hotărât decisiv că problemele interne economice au prioritate în decizia politică imediată. Probabil aceasta este noua smart politics — capacitatea de a înțelege schimbările în opinia publică și de a pilota corporația numită Guvern după principii solide de management financiar și fiscal responsabil, cu maximizarea compromisurilor. Această bătălie, sub multiple forme va ieși la suprafață în mod constant, din nou și din nou — pentru că nu este manifestarea doar a unei crize temporare ci a unei presiuni sociale și politice dinspre o societate emancipată care cere seriozitate și responsabilitate politică, mai puțin aroganță, mai mult compromis și colaborare, transparență și contabilitate a perfomanței. Iar cursul acțiunii corporației numit Guvern se măsoară în unități economice clare, ne-negociable: numărul de joburi nou create, sau cel puțin, al celor menținute. Asistăm astfel la o schimbare tectonică de opinie, în care balanța intereselor sociale de modificare a cursului economic către un stat asistențial mai mare, dispus să aibă grijă nu doar de cei mai puțin norocoși economic, ci și de cei mai puțin sănătoși. America a intrat în criză fără vulnerabilitatea europeană a ratei de schimb adverse sau a unei monede prea tari și a început să caute soluții de ieșire și avans pentru că politica economică adresează în primul rând menținerea și formarea de joburi. De fapt, ambele ideologii politice americane sunt ale unor susținători ai consumului — doar că o parte este pentru consumul de resurse pentru sistem medical și de protecție socială, cealaltă pentru consumul de menținere a poziției internaționale dominante economic, politic și militar.

AGERPRES: America experimentează acum un nou model, este adevărat?

Adrian Mitroi: America experimentează modelul European: bătălia pentru resurse începe înainte de fabricarea lor. America se schimbă văzând cu ochii, ea nu mai este cea pur capitalistă și hipercompetitivă. Acest privilegiu este relocat sistematic și irevocabil către Asia, iar Europa este doar un spectator al acestei migrații economice, cu liderii ei politici inactivi (cu excepția unui singur leader notabil, dar care evident nu dorește să își asume hegemonia politică și economică unională) care pierd ușor și repede sprijinul popular — în așa fel încât reformele dure, de substanță, de avans de productivitate și competitivitate, de contracarare a acestui exod economic, nici nu mai încap pe agenda politică. Cum în economie și finanțe se consideră că majoritatea greșește, în politică, majoritatea are întotdeauna dreptate — măsurile de reformă economică dificilă nu merg mână în mână cu votul politic.

AGERPRES: Ce puteți spune despre avantajul competitiv versus cel comparativ?

Adrian Mitroi: În timp ce Europa își intermediază deficitele publice în proporție de 2/3 prin marile sale bănci și astfel creditul suveran (întreținătorul de joburi) devine cel mai important concurent al celui privat (creatorul de joburi), un avantaj pentru America și Asia este că își finanțează deficitele publice în special pe piața liberă. În America și în Asia concurența privată intensă face piața muncii să fie flexibilă și mobilă, adaptabilă și centrată pe client. Un american care și-a pierdut serviciul poate opera temporar, fără rușine, un taxi, definindu-se "între două joburi sau și în căutare de oportunități". În schimb, un european nu poate face acest lucru cu aceiași dezinvoltură antreprenorială de recalificare sau repoziționare geografică după oportunitățile economice. Efortul suplimentar pentru depășirea diferențelor culturale sau a celor de limbă de business nu lasă schimburile economice europene să optimizeze între criteriile de avantaj competitiv, cele care balansează, realocă, premiază, dar și pedepsește capitalul (în toate formele lui) după performanță.

AGERPRES: S-a dovedit agilă America în găsirea unei soluții?

Adrian Mitroi: America s-a dovedit, deocamdată, mai agilă în găsirea de soluții, în primul rând pentru că discursul și acțiunea politică sunt centrate pe economie și crearea de joburi. După patru ani de creștere economică, PIB per capita a ajuns în sfârșit la valorile dinainte de criză, șomajul scade, băncile par mai viguroase și mai puțin apatice în a finanța economia după ce au reușit să plătească înapoi cei 250 miliarde de dolari ajutor din bani publici. Bursa a întrecut nivelul pre criză (Google peste 1000 dolari, Facebook de neoprit, IPO Twitter), la fel ca și valoarea netă a averilor individuale (dependentă în special de valoarea celei mai mari părți a acesteia — activul imobiliar; un debitor imobiliar din șase are în continuare un credit mai mare decât valoarea medie a proprietății), iar venitul mediu este doar cu 5% mai mic decât era în septembrie 2008 (The Wall Street Journal, 9 Sept, 2013). Marile corporații digitale americane au cucerit lumea și sunt acum formatoare de treduri și mari deținătoare de fonduri cash.

AGERPRES: Cât de mult contează băncile centrale în perisajul economic și financiar actual?

Adrian Mitroi: Băncile centrale contează esențial în peisajul economic și financiar actual și rămân prietenul de reală nădejde pentru politic. Apelul leaderului politic la sprijinul de ultima instanță al monetarului (banca centrală) a devenit normă și nu excepția, atât în America, Asia (Japonia) sau Europa. După deluviul monetar și apoi ținerea sub aparatele monetare de supraviețuire de către băncile centrale a economiilor — bilanțurile prea mari ale băncilor centrale au ajuns să intermedieze o parte semnificativă a produsului intern brut național respectiv. Din această intersecție ca un T se poate ieși doar prin vânzarea acestor titluri de deficit, adică următorul tur de pistă extrem de dificil este acela al dezintermedierii de către băncile centrale a acestor titluri suverane. Piața și economia mondială au însă nevoie de inițierea acestor măsuri de sobrietate monetară care să înceapă să pună sistematic presiune pe modelele de business inadecvate și neadaptate hipercompetitivității economice mondiale prezente. Distorsiunea competiției economice indusă de favoritismele monetare își manifestă și efectul secundar negativ, odată ce aceste măsuri vor fi extrase. Când și cum vor fi aplicate aceste diminuări ale lichidităților injectate de către băncile centrale va conta în culoarea apetitului global la risc, în prețul acestui risc și va modifica interesul acestuia de a finanța necesarul de creștere economică, în contextul general al dezintermedierii cu orice preț și al reducerii fluxurilor de capital la orice preț.

AGERPRES: Efectele volatilității economice se pot vedea și la nivel individual?

Adrian Mitroi: În partea cea mai dificilă a crizei imobiliare din America, 1 din 4 debitori datorau băncii mai mult decât valoarea de piață a casei (capital personal propriu negativ). Acest procent este mai favorabil acum (1 debitor din 6), și nu pare că mai este principalul balast pentru creșterea economică, după cum e cazul în Europa. Națiunile, corporațiile, dar și indivizii urmează fiecare cicluri economice specifice pentru care deciziile administrative ar trebui includă capacitatea de menținere a bonității financiare pe durata întregului ciclu economic și de management al scenariului celui mai defavorabil. Efectele volatilității economice se manifestă la nivel individual, iar prioritățile familiei se pot schimba, circumstanțele și așteptările individului se pot modifica în confruntarea acestuia cu realitatea piețelor, iar efectul psihologic al unui stres economic prelungit (rata creditului, rata de schimb) este detrimental nu doar în termeni de prosperitate economică, dar și în cei de bunăstare socială și personală.

AGERPRES: Este austeritatea economică în folosul generațiilor viitoare?

Adrian Mitroi: Traducerea americană și anglo saxonă a austerității presupune cheltuieli guvernamentale mai mari la pachet cu taxe mai ridicate (Keynes, Krugman, Reich); în traducere teutonă: cheltuieli publice mai mici, dar taxe mai mari, și forma cea mai drastică a definiției austerității, în traducerea școlii Austriece — cheltuieli publice și un guvern cât mai mic, dar și taxe și impozite cât mai scăzute — adică dieta sectorului public și fitness economic pentru sectorul privat, cel aducător de joburi și creștere economică. America, în demersul de întremare economică, fără timiditatea europeană, a aplicat agresiv ceea ce învățase și făcuse după prescrierile lui Kenyes împotriva marii depresiuni economice. Concomitent, banca centrală FED a topit rata dobânzii pe termen scurt la 0% (după cum îi învățase și pe japonezi să o facă în ultimii 20 de ani pentru a combate malignul economic al deflației și al scăderii generalizate și prelungite a prețurilor). Argumentația pentru teritoriul necartografiat al monetizării deficitului cu peste 30% din PIB era că toate aceste cheltuieli guvernamentale (atât pe proiecte dar și pe achiziția de titluri lungi) vor compensa, pe principiul vaselor comunicante, deficitul persistent de cerere privată. După prescrierea rețetei de însănătoșire economică prescrisă de doctorul FED, acesta a și printat (electronic) aproape 3 trilioane de dolari muniție lichidă pentru achiziția de titluri pe termen mai lung, cu scopul clar, fără echivoc: rata dobânzilor pe termen mediu și lung trebuie să scadă semnificativ — doar așa ridicăm moralul consumatorului, valoarea de piață a casei debitorului, valoarea de piață a fondului de pensii a investitorului dar și mâna alegătorului. Un sprijin nesperat pentru americani a venit din partea crizei economice care a prins Europa complet nepregătită. Obligațiunile guvernamentale și corporatiste (un instrument cheie al unei economii de piață funcționale) reușesc magicul de a pune eticheta electronică cu prețul corect al riscului. Acest preț este aparatul de măsură al costului capitalului, cel prin care se alocă productiv capitalul public și privat, distorsionarea acestui preț având în cele din urmă un singur efect (coșmarul managerului finanțelor publice sau al bancherului central) — lipsa de interes pentru investirea acestui capital.

AGERPRES: Ce se întâmplă cu clasele sociale?

Adrian Mitroi: Clasa săracă merge în paradis, iar clasa avută în paradisuri fiscale. Clasa de mijoc merge la bancă. Supracomodarea monetară, inventată în America apoi transportată cu succes atât peste Atlantic, Pacific și Canalul Mânecii are efecte pentru cele trei clase mari de indivizi.

Cei avuți vor percepe în mediul investițional prezent o primă de risc insuficientă pentru plasamentelor lor și vor prefera dezintermedierea și optimizarea taxelor pe care le au de plătit; fiindcă averea lor este majoritar financiară, rate mai mici de dobândă înseamnă specific rate de actualizare a fluxurilor viitoare de cash flow mai mici și implicit valori prezente mai mari ale acestor active financiare .

Cei mai puțin avuți devin și mai săraci, pentru că nu pot beneficia semnificativ de ciclul economic al scăderii dobânzilor pentru că averea individuală este compusă în special de active reale; totuși, deflația valorii acestora poate încetini favorabil acest proces.

Clasa de mijoc, cea care pierde în acest joc dur între cele două extreme, are o singură grijă: cum să își reducă datoria și să își păstreze nivelul de trai câștigat cu educație și renunțări. Creditul care părea altă dată sustenabil (din punct de vedere al certitudinii veniturilor) devine dificil de refinanțat la dobânzile favorabile mai mici pentru că valoarea de piață a activului poate fi mai mică decât valoarea debitului (capitalul negativ); singura soluție în asemenea situație de bilanț individual insolvabil este menținerea veniturilor operaționale pentru plata obligațiilor, adică păstrarea jobului. Economic, pericolul prezent și clar este cel al lipsei unui job și astfel, în prioritățile individuale, locul de muncă devine esențial.

În timp ce Europa și America se întrec cu inaptitudine politică și inabilitate a compromisului, superascendența economică a Asiei (Rusia, China, Coreea de Sud) și Africii (sub sahariană), atât ca producători dar și consumatori, a devenit noua realitate economică mondială, aproape ignorată: modificarea tectonică a demografiei (cea mai mare din istorie; de exemplu 250 milioane de chinezi au ieșit din sărăcie în ultimii ani), migrația de la rural la urban, de la manufactură la servicii domestice și la consum, cu o clasă de mijloc nerăbdătoare către succesul economic. Vitalitatea antreprenorială din aceste regiuni ale lumii, cu cel mai mare potențial de creștere economică și agilitatea lor în urmărirea oportunităților (Generația Gheparzilor — cum e denumită în Africa) nu este doar avantajul competitiv al producției mai ieftine dar mai ales avantajul comparativ al unui consumator smart și neblazat care se emancipează repede și digital și care, cel mai important, nu are datorii. Între timp, America își caută o nouă mantra a finanțelor publice, iar spectacolul mondial al dezbaterii politice este de fapt aplicabil tuturor națiunilor dezvoltate: în bătălia dintre clasa avută și cea mai puțin favorizată, clasa de mijloc este cea care pierde cel mai mult din teritoriile oportunităților economice greu cucerite prin supraîndatorare. Nici în cele mai spectaculoase filme de acțiune Air Force One nu a fost nevoit să rămână la sol din motive de contabilitate.

AGERPRES: Piețele libere pot eșua în alocarea corectă și eficientă a capitalului dacă sunt nesupravegheate?

Adrian Mitroi: Nesupravegheate, piețele libere pot eșua în alocarea corectă și eficientă a capitalului. Comparația dinamicii economice africane cu frustrarea indignados europeni (supraeducați pe datorie dar fără abilități profesionale de meserie căutată în și confirmată de piață) sau cu ocupanții de Wall Street (pentru care jobul este doar de office 'un fel de glumă, dar poate mai bine nu') este cu atât mai relevantă când se suprapune pe achiziția — majoritar prin ISD (investiții străine directe n.r.) sau prin capitalizare concomitentă cu transfer de tehnologie a întregului continent African de către smart-interesul comercial și financiar Asiatic și Euro Asiatic. Un exemplu recent, Norvegia a pierdut cele 90% din piață de somon din China, peste noapte. Nu surprinzător, cel mai mare exportator al lumii are acum și cea mai deschisă economie a lumii, cu mai mult de 55% din PIB bazat pe export, sectorul privat contribuie cu două treimi la GDP și cu peste 90% la crearea de joburi noi. În ultimii trei ani ISD din Africa s-au triplat, cu investiții masive în infrastructură, în noi capacități de producție industrială — cele independente de volatila industrie a materiilor prime, de capriciile naturale sau de asistență externă tehnologică sau financiară ulterioară. Creșterea economică din această zonă a lumii apare natural și firesc, prin energia economică națională susținută de interesul financiar al primilor și celor mai antreprenori investitori. Ca rezultat al acestei presiunii comerciale și financiare, mai devreme decât mai târziu, capacitățile de producție se vor fi mutat complet din Europa în Magreb, nu doar din motive de avantaj cert de competitivitate, ci mai ales din beneficiul proximității de consumator.

AGERPRES: Trebuie redusă o datorie publică care nu aduce un plus la PIB?

Adrian Mitroi: Creșterea economică sub-optimală nu este echivalentă cu competitivitate mai mare și nici cu creșterea nivelului de trai. Activitatea nu este echivalentă cu productivitatea. O datorie publică care nu aduce plus sustenabil de PIB este o datorie non-grata, toxică, care trebuie redusă. Iar când nu știe unde să își plaseze capitalul (fără idei de investiții fezabile), orice gospodar începe prin a-și plăti datoriile. După cum datoria publică supraestimează creșterea economică prezentă și o coboară pe cea potențială, la fel un consumator supraîndatorat va continua să fie timid economic și investițional. După cum fezabilitatea luării unui credit nu ar trebui să depindă de moneda acestuia, la fel nu, prețul (dobânda) creditului, ci cantitatea acestuia trebuie să fie elementul determinat al deciziei de îndatorare, fie publice fie private.

În toți acești ani, noi, analiștii, ne-am bătut în argumente futile de preț al capitalului împrumutat, ignorând că datoria publică acontată a fost una cu puțin folos pentru economia reală, și mai mult pentru cea financiară. Cu mantra nevinovată a datoriei publice pentru a ieși din criză, putem amâna elegant scadența nereușitelor noastre economice în grijile generațiilor viitoare (cele care nu votează acum, decât digital, dar ce contează). Nici nu e o variantă rea, de ce să nu plătească generația următoare oalele sparte de noi, iar noi să continuăm să dăm șoferului atât sticlă de whisky cât și cheile de la mașini?

Link: http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/232234-INTERVIU-Adrian-Mitroi-O-datorie-publica-fara-crestere-economica-este-doar-un-transfer-al-creditului-la-generatia-urmatoare.html           
Sursa: www.agerpres.ro; 23 octombrie 2013; autor Florin Bărbuță; editor Nicoleta Gherasi