O prelungire a acordului cu FMI va aduce beneficii la nivel de imagine, iar partenariatul de pana acum cu aceasta institutie a evitat un default al economiei romanesti.
Wall-Street.ro: Credeti ca este bine sa ne desprindem de sub aripa FMI?
Adrian Mitroi: In urma relatiei cu FMI, nu am avut
decat infamul minus 25% la salarii. Concret, cel mai important lucru
este ca am fost relativ protejati de finantarea pe piete. Cel mai bun
program economic este acordul cu FMI si eu citesc in subsidiar “pentru
ca a reusit sa ne tina intr-o oarecare carantina de piata externa”. Daca
in momentele nefericite ar fi trebuit sa accesam pietele externe,
probabil ca o faceam in conditii de costuri mult mai dificile.
Avem nevoie esentiala de costuri mici de finantare, pentru ca atat timp
cat costul mediu real de finantare este mai mic decat cresterea
economica reala, avem capabilitatea de crestere neta. Aici avem nevoie
de marele finantator cu discount.
Partea proasta a acordului cu FMI este ca a indus aceasta anestezie,
adica o blandete. Din nou, dezavuez sintagma <criteriile cantitative
au fost indeplinite>, pentru ca acestea erau clare. Noi avem nevoie
acum si de aspecte calitative: cresterea nivelului de trai, cresterea
calitatii infrastructurii. Acestea sunt sunt si ele parte a jobului FMI,
nu doar criteriile cantitative. Insa, FMI nu se intereseaza de
cresterea economica, nu este treaba lor. Sunt interesati de prezervarea
stabilitatii financiare.
Nu poti sa ceri unei institutii
transnationale, care mai are in portofoliu inca 100 de debitori, sa
cunoasca nivelul de detalii al unei tari. As fi preferat sa cunoasca
nivelul de detalii in ceea ce priveste competitivitatea Romaniei si nu
limba romana. Niciodata, FMI nu a discutat de competitivitate, de
destructurarea industriala a Romaniei. Solutia pur capitalista a FMI,
cea strict bancara si nu cea de crestere economica, nu s-a pliat si pe
tipologia debitorului.
Este in regula sa ne comparam cu elevii medii ai clasei. Dar, daca ne
comparam cu elevii repetenti, Grecia spre exemplu, probabil ca noi nu
aratam chiar rau.
Cresterea economica lipseste din viziunea FMI si, in al doilea rand, ce
este relevant din punct de vedere strategic pentru natiunea noastra.
Despre privatizari, nu mersi, nu mai vreau sa fac dupa modelul lor.
Dezindustrializarea, nu mersi, vreau sa ma reindustrializez.
Delocalizari, nici din acestea nu mai vreau, pentru ca nu mai cred ca
sunt considerentele anului 2012; poate ca erau in anul 2002.
Wall-Street.ro: Ce deficit bugetar va inregistra Romania in acest an?
Adrian Mitroi: Am observat o schimbare
la noul premier. Inainte se indica un deficit de 1,9%, insa acum se
vorbeste despre un nivel de pana la 3%. Guvernul a realizat ca este greu
de atins o tinta de 1,9%, ca au nevoie de un nivel de 3%, probabil ca
vor sa aiba loc de majorarile promise.
E un joc de imagine, conteaza pentru piata, la fel ca si emisiunea
recenta in dolari. Poti sa spui orice despre emisiunea de obligatiuni pe
piata americana, mai putin faptul ca a fost ieftina. Totodata, pactul
fiscal – trebuie sa fii intre semnatari, chiar daca pe tine nu te
avantajeaza. Eu am avut o revelatie in aceste zile cu Grecia. Grecia
este semnatara a pactului, imi spuneti mie ca tara va putea din 2013 sa
stea in parametrii pactului fiscal? In criza prezenta, exista un
diferential mare de competitivitate, de salarii, iar tu aplici aceeasi
camasa pentru toate tarile. Probabil, ca pentru criza viitoare, acest
pact este potrivit.
Deficitul este o marime fiscala anuala. Ciclurile economice nu au nimic
de a face cu considerentele anuale. Sa pui un deficit calculat an de an
peste niste cicluri economice mondiale, mi se pare frumos, dar complet
neadecvat. Cel mai simplu era la datoria publica, faceai un moratoriu,
ca sa nu mai creasca. Sunt un adversar declarat al deficitului
structural, nu cred ca stim sa-l calculam, depinde esential de PIB-ul
potential si de conditiile de finantare. Cand faci tot cumulul asta de
indicatori ai niste presupuneri care dau bine, dar care nu fac sens din
punct de vedere macro.
Mai mult pe:
Articol publicat pe www.wall-street.ro, 14.02.2012, autori Gheorghe Dobre și Răzvan Enache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu