Sursa: http://www.piatafinanciara.ro/#; Revistă lunară financiar-bancară, nr. 12(217); decembrie 2013
 |
 |
 |
 |
sâmbătă, 21 decembrie 2013
Cover story în Revista ”Piața financiară” - Prudența macro, măsură anticiclică înțeleaptă
Sursa: http://www.piatafinanciara.ro/#; Revistă lunară financiar-bancară, nr. 12(217); decembrie 2013
miercuri, 11 decembrie 2013
Cover story în Revista ”Piața Financiară” (ed. aniversară) - Bugetul 2014. România cu două viteze
Sursa: www.piatafinanciara.ro; nr. 11 (216); noiembrie 2013; Revistă lunară financiar-bancară; ediție aniversară 18 ani
marți, 10 decembrie 2013
Peisajul bancar se va schimba radical în 2014. Vezi ce se anunță!
Un proces amplu de fuziuni și achiziții bancare, specializarea unor bănci pe anumite segmente de clientelă, stagnarea creditării și schimbările de acționariat se numără printre aspectele care vor caracteriza sistemul bancar în 2014.
Date fiind și presiunile reglementărilor europene de anul viitor și costurile implicate de acestea, o parte din instituțiile de credit, nemaiavând capacitatea să susțină rolul de bănci comerciale universale, vor încerca să acorpere doar un anumit segment de clientelă și se vor orienta și spre schimbări de acționariat.
"Vine un val important de reglementări europene care țin de Basel III și de uniunea bancară și care va necesita ca acționarii existenți sau noi, să aibă suflu de capital necesar care să le permită să țină pentru următorul ciclu instituția în proprietate. Eu cred că, mai degrabă, vor avea loc mai multe schimbări de acționariat și mai puțin de fuziuni" a declarat pentru Business24 Adrian Mitroi, secretar general al CFA (Chartered Financial Analyst - Asociației Analiștilor Financiari din România).
Schimbări majore în peisajul bancar
În 2014, peisajul bancar românesc se va schimba destul de mult și vor fi destul de puțini jucători existenți și în momentul de față care vor putea să continue ca până acum o activitate de bancă universală în adevăratul sens al cuvântului.
Reducerea expunerilor, prioritatea oamenilor în 2014
Procesul de dezintermediere va continua în 2014. Chiar dacă prețul creditului a scăzut, există un dezavantaj net pentru debitor de a plăti creditul și de a avea randament scăzut la depozite.
"Cei care au credite vor prefera să își reducă expunerile, iar cei care nu au, se vor gândi de două ori înainte de a solicita un credit și vor vrea, nu nepărat prețuri mici, ci mai multă certitudine economică. Mai nou, chiar dacă avem rating mai bun, percepție mai bună, creștere economică, deflație și multe argumente macroeconomice favorabile, avem și incertitudine politică. Intrăm într-o zonă a politicului. Urmează alegeri, iar percepția va fi spre dezintermediere.
Date fiind și presiunile reglementărilor europene de anul viitor și costurile implicate de acestea, o parte din instituțiile de credit, nemaiavând capacitatea să susțină rolul de bănci comerciale universale, vor încerca să acorpere doar un anumit segment de clientelă și se vor orienta și spre schimbări de acționariat.
"Vine un val important de reglementări europene care țin de Basel III și de uniunea bancară și care va necesita ca acționarii existenți sau noi, să aibă suflu de capital necesar care să le permită să țină pentru următorul ciclu instituția în proprietate. Eu cred că, mai degrabă, vor avea loc mai multe schimbări de acționariat și mai puțin de fuziuni" a declarat pentru Business24 Adrian Mitroi, secretar general al CFA (Chartered Financial Analyst - Asociației Analiștilor Financiari din România).
Schimbări majore în peisajul bancar
În 2014, peisajul bancar românesc se va schimba destul de mult și vor fi destul de puțini jucători existenți și în momentul de față care vor putea să continue ca până acum o activitate de bancă universală în adevăratul sens al cuvântului.
Reducerea expunerilor, prioritatea oamenilor în 2014
Procesul de dezintermediere va continua în 2014. Chiar dacă prețul creditului a scăzut, există un dezavantaj net pentru debitor de a plăti creditul și de a avea randament scăzut la depozite.
"Cei care au credite vor prefera să își reducă expunerile, iar cei care nu au, se vor gândi de două ori înainte de a solicita un credit și vor vrea, nu nepărat prețuri mici, ci mai multă certitudine economică. Mai nou, chiar dacă avem rating mai bun, percepție mai bună, creștere economică, deflație și multe argumente macroeconomice favorabile, avem și incertitudine politică. Intrăm într-o zonă a politicului. Urmează alegeri, iar percepția va fi spre dezintermediere.
Va fi mai favorabil să își stingi creditul, decât să economisești" afirmă analistul economic Adrian Mitroi.
În același timp, grija băncilor va fi majoritar îndreptată spre portofoliul existent și mai puțin pe portofoliul viitor. Portofoliul existent cere încă foarte multă atenție și mai poartă încă incertitudine, potrivit analistului.
"Când ai grija portofoliului existent, probabil pentru cel nou vei prefera să fii mai precaut, însemnând credite mai puține pe termen lung și sigur mai puține în valută. Probabil, vom rămâne în zona produselor care se acordă atât corporațiilor, cât și indivizilor, pe termen scurt: creditele de consum, creditele de capital de lucru și, mai puțin, cele de investiții, care creează creștere economică" concluzionează secretarul general al CFA, Adrian Mitroi.
În același timp, grija băncilor va fi majoritar îndreptată spre portofoliul existent și mai puțin pe portofoliul viitor. Portofoliul existent cere încă foarte multă atenție și mai poartă încă incertitudine, potrivit analistului.
"Când ai grija portofoliului existent, probabil pentru cel nou vei prefera să fii mai precaut, însemnând credite mai puține pe termen lung și sigur mai puține în valută. Probabil, vom rămâne în zona produselor care se acordă atât corporațiilor, cât și indivizilor, pe termen scurt: creditele de consum, creditele de capital de lucru și, mai puțin, cele de investiții, care creează creștere economică" concluzionează secretarul general al CFA, Adrian Mitroi.
Mai mult: http://www.business24.ro
Sursa: www.business24.ro; 10 decembrie 2013; autor Larisa Nicolae
vineri, 6 decembrie 2013
sâmbătă, 30 noiembrie 2013
Cresterea ratingului de tara al Romaniei, semn vital pentru investitorii straini
Ratingul atribuit Romaniei, confirmat la "BB+", reflecta o
imbunatatire a fundamentelor economiei si da semnal in piata ca Romania
este intr-o perioada de stabilitate economica, potrivit specialistilor
contactati de Business24.
Agentia de evaluare financiara, Standard & Poor's, a imbunatatit perspectiva ratingului Romaniei de la "stabila" la "pozitiva" si a confirmat calificativul la "BB+", reflectand cresterea semnificativa a exporturilor, consolidarea fiscala si stabilitatea sectorului financiar.
Confimarea ratingului reflecta progresele constante ale Romaniei in privinta ajustarii economiei catre cererea externa, consolidarea fiscala si intarirea stabilitatii sectorului financiar, se arata in comunicatul S&P.
"In general, agentiile americane ne-au privit mai critic, iar daca acum avem si din partea de peste ocean mai multa favorabilitate, acesta este un mesaj de interes investitional. Suntem pe drumul cel bun" a declarat pentru Business24 Adrian Mitroi, secretar general al CFA (Chartered Financial Analyst - Asociatiei Analistilor Financiari din Romania).
Este o confirmare ca acest gen de mix de politici economice, fiscale si monetare, dar si cu usoara restrictivitate pe fiscalitate este o politica potrivita, sustine analistului economic.
Aversiunea fata de risc este inca destul de mare
Chiar daca Romania devine mai competitiva si acest rating vine ca o confirmare, analistii economici avertizeaza si sustin ca "trebuie sa fim precauti" avand in vedere ca mai exista si o serie de disfunctionalitati economice interne si probleme de buget, o perspectiva politica care poate duce oricand la volatilitate.
Moody's evalueaza Romania cu rating "Baa3", cu perspectiva negativa, iar Fitch cu "BBB-", cu perspectiva stabila. Ambele ratinguri sunt pe ultima treapta a categoriei recomandate investitorilor, S&P fiind singura dintre cele trei mari agentii de rating care evalueaza Romania cu rating din categoria nerecomandata investitorilor (junk).
"Concluzia este ca economia devine mai competitiva. Din nefericire trebuie sa muncim mai mult pentru aceleasi beneficii economice, dar avantajul fundamental este ca Romania pe ansamblu si entitatile economice, au devenit ceva mai competitive. Daca mai punem un rating favorabil si pe moneda interna si pe moneda externa, dar si pe termen mediu si pe termen mai lung, atunci Romania se poate imprumuta mai bine chiar si pe termen mai lung, nu doar pe termen scurt cum am facut-o pana acum, cu avantajul de a se finanta peste lungimea unui ciclu economic" sustine Adrian Mitroi.
Alba Iulia, primul oras din Romania cu rating Moody's
Alba Iulia, oras cu 60.000 de locuitori, a devenit prima municipalitate romaneasca evaluata de o agentie de rating. Agentia Moody's Investors Service a publicat ratingul "Ba1" pentru municipiul Alba Iulia, acelasi cu ratingul acordat de Moody's oraselor Budapesta si Zagreb.
Moody's a anuntat, marti, ca a atribuit orasului Alba Iulia ratingul "Ba1", cu perspectiva negativa, sustinut de managementul prudent al bugetului local si de rezervele "confortabile" de bani, dar limitat de capacitatea municipalitatii de a atrage venituri si de posibila crestere a gradului de indatorare.
Primarul municipiului Alba Iulia, Mircea Hava, a declarat intr-o conferinta de presa, ca a simtit nevoia unei evaluari externe pentru a vedea, o data in plus, care este situatia institutiei pe care o conduce, in vederea accesarii unor viitoare fonduri europene.
Link: http://www.business24.ro/standard-poor-s/rating/cresterea-rating-ului-de-tara-a-romaniei-de-catre-standard-poor-s-vazuta-ca-un-semnal-pentru-investitorii-straini-1538307 Sursa: www.business24.ro; 22 noiembrie 2013; autor Larisa Nicolae
Agentia de evaluare financiara, Standard & Poor's, a imbunatatit perspectiva ratingului Romaniei de la "stabila" la "pozitiva" si a confirmat calificativul la "BB+", reflectand cresterea semnificativa a exporturilor, consolidarea fiscala si stabilitatea sectorului financiar.
Confimarea ratingului reflecta progresele constante ale Romaniei in privinta ajustarii economiei catre cererea externa, consolidarea fiscala si intarirea stabilitatii sectorului financiar, se arata in comunicatul S&P.
"In general, agentiile americane ne-au privit mai critic, iar daca acum avem si din partea de peste ocean mai multa favorabilitate, acesta este un mesaj de interes investitional. Suntem pe drumul cel bun" a declarat pentru Business24 Adrian Mitroi, secretar general al CFA (Chartered Financial Analyst - Asociatiei Analistilor Financiari din Romania).
Este o confirmare ca acest gen de mix de politici economice, fiscale si monetare, dar si cu usoara restrictivitate pe fiscalitate este o politica potrivita, sustine analistului economic.
Aversiunea fata de risc este inca destul de mare
Chiar daca Romania devine mai competitiva si acest rating vine ca o confirmare, analistii economici avertizeaza si sustin ca "trebuie sa fim precauti" avand in vedere ca mai exista si o serie de disfunctionalitati economice interne si probleme de buget, o perspectiva politica care poate duce oricand la volatilitate.
Moody's evalueaza Romania cu rating "Baa3", cu perspectiva negativa, iar Fitch cu "BBB-", cu perspectiva stabila. Ambele ratinguri sunt pe ultima treapta a categoriei recomandate investitorilor, S&P fiind singura dintre cele trei mari agentii de rating care evalueaza Romania cu rating din categoria nerecomandata investitorilor (junk).
"Concluzia este ca economia devine mai competitiva. Din nefericire trebuie sa muncim mai mult pentru aceleasi beneficii economice, dar avantajul fundamental este ca Romania pe ansamblu si entitatile economice, au devenit ceva mai competitive. Daca mai punem un rating favorabil si pe moneda interna si pe moneda externa, dar si pe termen mediu si pe termen mai lung, atunci Romania se poate imprumuta mai bine chiar si pe termen mai lung, nu doar pe termen scurt cum am facut-o pana acum, cu avantajul de a se finanta peste lungimea unui ciclu economic" sustine Adrian Mitroi.
Alba Iulia, primul oras din Romania cu rating Moody's
Alba Iulia, oras cu 60.000 de locuitori, a devenit prima municipalitate romaneasca evaluata de o agentie de rating. Agentia Moody's Investors Service a publicat ratingul "Ba1" pentru municipiul Alba Iulia, acelasi cu ratingul acordat de Moody's oraselor Budapesta si Zagreb.
Moody's a anuntat, marti, ca a atribuit orasului Alba Iulia ratingul "Ba1", cu perspectiva negativa, sustinut de managementul prudent al bugetului local si de rezervele "confortabile" de bani, dar limitat de capacitatea municipalitatii de a atrage venituri si de posibila crestere a gradului de indatorare.
Primarul municipiului Alba Iulia, Mircea Hava, a declarat intr-o conferinta de presa, ca a simtit nevoia unei evaluari externe pentru a vedea, o data in plus, care este situatia institutiei pe care o conduce, in vederea accesarii unor viitoare fonduri europene.
duminică, 10 noiembrie 2013
Cum este afectat sistemul bancar de noul tavalug fiscal. Vezi cum va fi influentata creditarea
Recentele taxe si impozite, introduse sa "hraneasca"
sistemul bugetar, au creat incertitudinii in ceea ce priveste vulnerabilitatea
sistemului bancar vis-a-vis de sistemul fiscal.
Noile taxe, dar si impactul pe care acestea l-ar putea avea asupra economiei
ar putea sa afecteze atat direct, cat si indirect sistemul bancar, sustin
specialistii contactatii de Business24.
In ce masura poate fi afectat sistemul bancar
Din punctul de vedere al analistilor, exista efecte nuantate "pe diverse ramuri si diversi operatori economici". Intr-o prima perspectiva, impactul este negativ asupra economiei, insemnand cel mai probabil o incetinire a revenirii economice.
Din punctul de vedere al analistilor, exista efecte nuantate "pe diverse ramuri si diversi operatori economici". Intr-o prima perspectiva, impactul este negativ asupra economiei, insemnand cel mai probabil o incetinire a revenirii economice.
Adrian Mitroi (CFA): "Eu vad partea plina a
paharului"
Adrian Mitroi, secretar general
al CFA (Chartered Financial Analyst - Asociatiei Analistilor Financiari din
Romania) sustine insa ca nu exista doar efecte critice ale unor taxe mai mari,
ci si beneficii.
"Eu nu vad doar partea goala a paharului, vad si beneficii ale acestor taze. Procesul de dezinflatie reusit pana acum este un rezultat al disciplinei financiare impuse de catre finantatorii institutionali. Faptul ca suntem in management de deficit are si beneficii. Cel mai mare minus este ca managementul deficitului nu ajuta prea mult la cresterea economica, in schimb inseamna disciplina, inseamna politici precaute, fiscale si monetare, inseamna o banca centrala care are confortul sa puna, pe langa politicile fiscale care sunt restrictive, si o nuanta de politici monetare acomodativa, adica sa compenseze strictetea fiscala cu un pic de relaxare monetara" a declarat pentru Business24 Adrian Mitroi.
Politica monetara va fi obligata sa compenseze strictetea fiscala, insemnand un suport dat la credite si la serviciul datoriei, iar creditele noi vor fi mai atragatore si mai ieftine, considera secretarul general al CFA.
"Eu nu vad doar partea goala a paharului, vad si beneficii ale acestor taze. Procesul de dezinflatie reusit pana acum este un rezultat al disciplinei financiare impuse de catre finantatorii institutionali. Faptul ca suntem in management de deficit are si beneficii. Cel mai mare minus este ca managementul deficitului nu ajuta prea mult la cresterea economica, in schimb inseamna disciplina, inseamna politici precaute, fiscale si monetare, inseamna o banca centrala care are confortul sa puna, pe langa politicile fiscale care sunt restrictive, si o nuanta de politici monetare acomodativa, adica sa compenseze strictetea fiscala cu un pic de relaxare monetara" a declarat pentru Business24 Adrian Mitroi.
Politica monetara va fi obligata sa compenseze strictetea fiscala, insemnand un suport dat la credite si la serviciul datoriei, iar creditele noi vor fi mai atragatore si mai ieftine, considera secretarul general al CFA.
Sursa: www.business24.ro; 7 noiembrie 2013;
autor Larisa Nicolae
miercuri, 6 noiembrie 2013
Sondaj Asociaţia Analiştilor Financiar – Bancari din România: Banca Naţionala a Romaniei ar putea relaxa politica monetara si în 2014
Opinie Adrian Mitroi, Vicepreşedinte AAFBR in cadrul sondajului:
Trendul de dezinflaţie pe RON este un indicator cert de
îmbunătăţire a poziţiei economiei româneşti. Tracţiunea economică doar din exporturi şi
agricultură trebuie completată de consum dar mai ales de investiţii interne, publice şi private.
Capitalul promis de fondurile europene nu finanţează suficient creştere economică şi crearea de
joburi. România are spaţiu de relaxare monetară şi fiscală, o relaţie funcţională cu piaţa şi
finanţatorii instituţionali şi cu un şomaj rezonabil. Aceşti factori sunt pozitivi pentru creşterea
economică. Succesul ofertei publice a Romgaz exprimă interes şi disponibilitate mai ales din
partea capitalului privat intern. În căutare de randamente investiţionale mai mari, capitalul îşi
manifestă interesul de a finanţa mai multă asumare de risc şi deci susţinere de creştere
economică. Această manifestare de optimism economic vine sa compenseze parţial deficitul de
ISD, întrucât investiţiile străine finanţează preponderent datoria publica şi mai puţin economia
reală. Combinaţia actuală de macrostabilitate, dezinflaţie, deficit finanţabil, curs stabil, dobânzi în
scădere şi mai ales optimismul bursier este favorabilă şi îşi va arăta beneficiile economice în
perioada următoare.
Comunicat integral:
Prietenia si dragostea sunt cele doua solutii pe care ni le-a dat Dzeu impotriva trecerii timpului
Prietenia si dragostea sunt cele doua solutii pe care ni le-a dat Dzeu impotriva trecerii timpului
<BR>
Love and Friendship are the two solutions provided to us by God to use against the inexorable passing of time
<BR>
Love and Friendship are the two solutions provided to us by God to use against the inexorable passing of time
duminică, 3 noiembrie 2013
Investitorii orbecaie in ceata agentiilor de rating
Investitorii măsoară, s-au fript o dată cu ciorba, aşa că acum suflă şi în iaurt! Capitalul a devenit marfă rară şi scumpă, iar bătălia pentru atragerea lor devine din ce în ce mai acerbă. Confruntate cu realitatea dură, agenţiile de rating au tăiat în carne vie, downgradând economii şi companii pe bandă rulantă, începând cu momentul 2008.
Cover story - Piata financiara, octombrie 2013
luni, 28 octombrie 2013
Ceremonia decernării titlurilor CFA ”Chartered Financial Analyst” - București 2013
In cadrul unei ceremonii desfasurate la inceputul saptamanii, noua
profesionisti romani au primit titlul "Chartered Financial Analyst"
decernat de CFA Romania. Evenimentul CFA Charter Award i-a avut ca
Invitati de Onoare pe Meir STATMAN, Glenn Klimek Professor of Finance,
Leavey School of Business, Santa Clara University, SUA, precum si pe
Nitin MEHTA, CFA de la CFA Institute. Moderatorul evenimentului a fost
Dorin Alex BADEA, CFA - Presedinte CFA Romania.
Cei mai noi detinatori ai titlului CFA sunt: Roxana COPACEL, Cristina DUMITRESCU, Laura HEXAN, Veronica ILINCA, Alina Elena NEGRILA, Cristian POPA, Claudiu SABAU, Danut TRIFU si Bogdan Constantin TUDOSIE.
"Fiecare candidat a parcurs o pregatire riguroasa si cu siguranta a dedicat o mare parte din timpul liber studiului, insa acum, odata cu obtinerea certificarii si-a 'recapatat viata'. Titlul CFA reprezinta o investitie in viitor, o investitie care nu se supune regulilor de alocare prudentiala si care prezinta un risc minim de depreciere", a afirmat Nitin MEHTA, CFA de la CFA Institute, inainte de inmanarea certificarilor.
In prezentarea sustinuta cu prilejul evenimentului, Meir STATMAN, Glenn Klimek Professor of Finance, a punctat cateva aspecte privind contextul actual al sectorului de investitii: "Asteptarile investitorilor s-au schimbat in ultimii 30 de ani, de la expectatia unor randamente mari cu riscuri mici pana la a accepta in prezent randamente mai mici cu riscuri mai mari. Conform unor studii internationale investitorii au preferinte diferite inclusiv in functie de asezarea geografica. De exemplu, investitorii chinezi accepta riscuri mai mari, pe cand investitorii germani prefera riscuri mai mici."
CFA Charter Award Ceremony s-a desfasurat cu sprijinul Facultatii de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori, Facultatii de Relatii Economice Internationale din cadrul ASE, in cadrul "ASE CONFERINTE 100" si al Media XPRIMM.
Titlul CFA este unul dintre cele mai prestigioase din lume in randul profesionistilor din domeniul financiar. Administrat de catre CFA Institute, CFA reprezinta un program post-universitar, care pregateste si testeaza candidatii in domeniul eticii si standardelor profesionale, analizei situatiilor financiare, economiei, managementului de portofoliu, analizei si evaluarii diverselor instrumente financiare si de investitii. Astazi, in lume exista peste 100.000 de detinatori ai acestui titlu, majoritatea fiind afiliati la cele 136 societati membre ale CFA Institute.
Candidatii pentru titlul CFA trebuie sa promoveze o serie de trei examene intr-o perioada de 3-7 ani. Fiecare examen presupune circa 250-300 de ore de studiu individual. In plus, sunt necesari 4 ani de experienta profesionala relevanta in domeniul financiar, precum si aderarea la un cod de standarde etice si profesionale stricte.
CFA Romania este Asociatia Analistilor Financiari din Romania, in mare parte detinatori ai titlului Chartered Financial Analyst (CFA), calificare administrata de CFA Institute (USA). CFA Romania este una dintre cele 136 de societati membre ale CFA Institute.
Link: http://www.1asig.ro/Galerie-Foto-Noua-profesionisti-romani-au-obtinut-titlul-CFA-in-2013-articol-2,3,102-47623.htm
Sursa: www.1asig.ro; 24 octombrie 2013; editor Adina Tudor
Cei mai noi detinatori ai titlului CFA sunt: Roxana COPACEL, Cristina DUMITRESCU, Laura HEXAN, Veronica ILINCA, Alina Elena NEGRILA, Cristian POPA, Claudiu SABAU, Danut TRIFU si Bogdan Constantin TUDOSIE.
"Fiecare candidat a parcurs o pregatire riguroasa si cu siguranta a dedicat o mare parte din timpul liber studiului, insa acum, odata cu obtinerea certificarii si-a 'recapatat viata'. Titlul CFA reprezinta o investitie in viitor, o investitie care nu se supune regulilor de alocare prudentiala si care prezinta un risc minim de depreciere", a afirmat Nitin MEHTA, CFA de la CFA Institute, inainte de inmanarea certificarilor.
In prezentarea sustinuta cu prilejul evenimentului, Meir STATMAN, Glenn Klimek Professor of Finance, a punctat cateva aspecte privind contextul actual al sectorului de investitii: "Asteptarile investitorilor s-au schimbat in ultimii 30 de ani, de la expectatia unor randamente mari cu riscuri mici pana la a accepta in prezent randamente mai mici cu riscuri mai mari. Conform unor studii internationale investitorii au preferinte diferite inclusiv in functie de asezarea geografica. De exemplu, investitorii chinezi accepta riscuri mai mari, pe cand investitorii germani prefera riscuri mai mici."
CFA Charter Award Ceremony s-a desfasurat cu sprijinul Facultatii de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori, Facultatii de Relatii Economice Internationale din cadrul ASE, in cadrul "ASE CONFERINTE 100" si al Media XPRIMM.
Titlul CFA este unul dintre cele mai prestigioase din lume in randul profesionistilor din domeniul financiar. Administrat de catre CFA Institute, CFA reprezinta un program post-universitar, care pregateste si testeaza candidatii in domeniul eticii si standardelor profesionale, analizei situatiilor financiare, economiei, managementului de portofoliu, analizei si evaluarii diverselor instrumente financiare si de investitii. Astazi, in lume exista peste 100.000 de detinatori ai acestui titlu, majoritatea fiind afiliati la cele 136 societati membre ale CFA Institute.
Candidatii pentru titlul CFA trebuie sa promoveze o serie de trei examene intr-o perioada de 3-7 ani. Fiecare examen presupune circa 250-300 de ore de studiu individual. In plus, sunt necesari 4 ani de experienta profesionala relevanta in domeniul financiar, precum si aderarea la un cod de standarde etice si profesionale stricte.
CFA Romania este Asociatia Analistilor Financiari din Romania, in mare parte detinatori ai titlului Chartered Financial Analyst (CFA), calificare administrata de CFA Institute (USA). CFA Romania este una dintre cele 136 de societati membre ale CFA Institute.
Link: http://www.1asig.ro/Galerie-Foto-Noua-profesionisti-romani-au-obtinut-titlul-CFA-in-2013-articol-2,3,102-47623.htm
Sursa: www.1asig.ro; 24 octombrie 2013; editor Adina Tudor
miercuri, 23 octombrie 2013
Interviu AGERPRES: O datorie publică fără creștere economică este doar un transfer al creditului la generația următoare
Băncile centrale contează esențial în peisajul economic
și financiar actual și rămân prietenul de reală nădejde pentru politic,
a declarat Adrian Mitroi, în calitate lector, Investiții și Finanțe
Comportamentale, la Academia de Studii Economice, menționând că,
nesupravegheate, piețele libere pot eșua în alocarea corectă și
eficientă a capitalului.
Acesta a vorbit, într-un interviu acordat AGERPRES,
despre situația prin care trece America astăzi, despre austeritate,
despre clasele sociale și piețele financiare.
AGERPRES: Am văzut prin ce a trecut SUA în ultima perioadă și a găsit o soluție. Cum comentați situația actuală?
Adrian Mitroi: La
început, visul american al unei case a devenit visul tuturor. Acum,
visul tuturor a devenit și visul american: fără datorii. Air Force One a
rămas la sol pentru prima dată din motive... de bani.
Happening-ul
economic american recent poate fi interpretat doar ca o simplă bătălie
politică. Odată ce s-a reușit compromisul politic (în favoarea
majorității și deci a programului mai generos de sănătate publică),
America a hotărât decisiv că problemele interne economice au prioritate
în decizia politică imediată. Probabil aceasta este noua smart politics —
capacitatea de a înțelege schimbările în opinia publică și de a pilota
corporația numită Guvern după principii solide de management financiar
și fiscal responsabil, cu maximizarea compromisurilor. Această bătălie,
sub multiple forme va ieși la suprafață în mod constant, din nou și din
nou — pentru că nu este manifestarea doar a unei crize temporare ci a
unei presiuni sociale și politice dinspre o societate emancipată care
cere seriozitate și responsabilitate politică, mai puțin aroganță, mai
mult compromis și colaborare, transparență și contabilitate a
perfomanței. Iar cursul acțiunii corporației numit Guvern se măsoară în
unități economice clare, ne-negociable: numărul de joburi nou create,
sau cel puțin, al celor menținute. Asistăm astfel la o schimbare
tectonică de opinie, în care balanța intereselor sociale de modificare a
cursului economic către un stat asistențial mai mare, dispus să aibă
grijă nu doar de cei mai puțin norocoși economic, ci și de cei mai puțin
sănătoși. America a intrat în criză fără vulnerabilitatea europeană a
ratei de schimb adverse sau a unei monede prea tari și a început să
caute soluții de ieșire și avans pentru că politica economică adresează
în primul rând menținerea și formarea de joburi. De fapt, ambele
ideologii politice americane sunt ale unor susținători ai consumului —
doar că o parte este pentru consumul de resurse pentru sistem medical și
de protecție socială, cealaltă pentru consumul de menținere a poziției
internaționale dominante economic, politic și militar.
AGERPRES: America experimentează acum un nou model, este adevărat?
Adrian Mitroi: America
experimentează modelul European: bătălia pentru resurse începe înainte
de fabricarea lor. America se schimbă văzând cu ochii, ea nu mai este
cea pur capitalistă și hipercompetitivă. Acest privilegiu este relocat
sistematic și irevocabil către Asia, iar Europa este doar un spectator
al acestei migrații economice, cu liderii ei politici inactivi (cu
excepția unui singur leader notabil, dar care evident nu dorește să își
asume hegemonia politică și economică unională) care pierd ușor și
repede sprijinul popular — în așa fel încât reformele dure, de
substanță, de avans de productivitate și competitivitate, de
contracarare a acestui exod economic, nici nu mai încap pe agenda
politică. Cum în economie și finanțe se consideră că majoritatea
greșește, în politică, majoritatea are întotdeauna dreptate — măsurile
de reformă economică dificilă nu merg mână în mână cu votul politic.
AGERPRES: Ce puteți spune despre avantajul competitiv versus cel comparativ?
Adrian Mitroi: În
timp ce Europa își intermediază deficitele publice în proporție de 2/3
prin marile sale bănci și astfel creditul suveran (întreținătorul de
joburi) devine cel mai important concurent al celui privat (creatorul de
joburi), un avantaj pentru America și Asia este că își finanțează
deficitele publice în special pe piața liberă. În America și în Asia
concurența privată intensă face piața muncii să fie flexibilă și mobilă,
adaptabilă și centrată pe client. Un american care și-a pierdut
serviciul poate opera temporar, fără rușine, un taxi, definindu-se
"între două joburi sau și în căutare de oportunități". În schimb, un
european nu poate face acest lucru cu aceiași dezinvoltură
antreprenorială de recalificare sau repoziționare geografică după
oportunitățile economice. Efortul suplimentar pentru depășirea
diferențelor culturale sau a celor de limbă de business nu lasă
schimburile economice europene să optimizeze între criteriile de avantaj
competitiv, cele care balansează, realocă, premiază, dar și pedepsește
capitalul (în toate formele lui) după performanță.
AGERPRES: S-a dovedit agilă America în găsirea unei soluții?
Adrian Mitroi: America
s-a dovedit, deocamdată, mai agilă în găsirea de soluții, în primul
rând pentru că discursul și acțiunea politică sunt centrate pe economie
și crearea de joburi. După patru ani de creștere economică, PIB per
capita a ajuns în sfârșit la valorile dinainte de criză, șomajul scade,
băncile par mai viguroase și mai puțin apatice în a finanța economia
după ce au reușit să plătească înapoi cei 250 miliarde de dolari ajutor
din bani publici. Bursa a întrecut nivelul pre criză (Google peste 1000
dolari, Facebook de neoprit, IPO Twitter), la fel ca și valoarea netă a
averilor individuale (dependentă în special de valoarea celei mai mari
părți a acesteia — activul imobiliar; un debitor imobiliar din șase are
în continuare un credit mai mare decât valoarea medie a proprietății),
iar venitul mediu este doar cu 5% mai mic decât era în septembrie 2008
(The Wall Street Journal, 9 Sept, 2013). Marile corporații digitale
americane au cucerit lumea și sunt acum formatoare de treduri și mari
deținătoare de fonduri cash.
AGERPRES: Cât de mult contează băncile centrale în perisajul economic și financiar actual?
Adrian Mitroi:
Băncile centrale contează esențial în peisajul economic și financiar
actual și rămân prietenul de reală nădejde pentru politic. Apelul
leaderului politic la sprijinul de ultima instanță al monetarului (banca
centrală) a devenit normă și nu excepția, atât în America, Asia
(Japonia) sau Europa. După deluviul monetar și apoi ținerea sub
aparatele monetare de supraviețuire de către băncile centrale a
economiilor — bilanțurile prea mari ale băncilor centrale au ajuns să
intermedieze o parte semnificativă a produsului intern brut național
respectiv. Din această intersecție ca un T se poate ieși doar prin
vânzarea acestor titluri de deficit, adică următorul tur de pistă extrem
de dificil este acela al dezintermedierii de către băncile centrale a
acestor titluri suverane. Piața și economia mondială au însă nevoie de
inițierea acestor măsuri de sobrietate monetară care să înceapă să pună
sistematic presiune pe modelele de business inadecvate și neadaptate
hipercompetitivității economice mondiale prezente. Distorsiunea
competiției economice indusă de favoritismele monetare își manifestă și
efectul secundar negativ, odată ce aceste măsuri vor fi extrase. Când și
cum vor fi aplicate aceste diminuări ale lichidităților injectate de
către băncile centrale va conta în culoarea apetitului global la risc,
în prețul acestui risc și va modifica interesul acestuia de a finanța
necesarul de creștere economică, în contextul general al
dezintermedierii cu orice preț și al reducerii fluxurilor de capital la
orice preț.
AGERPRES: Efectele volatilității economice se pot vedea și la nivel individual?
Adrian Mitroi:
În partea cea mai dificilă a crizei imobiliare din America, 1 din 4
debitori datorau băncii mai mult decât valoarea de piață a casei
(capital personal propriu negativ). Acest procent este mai favorabil
acum (1 debitor din 6), și nu pare că mai este principalul balast pentru
creșterea economică, după cum e cazul în Europa. Națiunile,
corporațiile, dar și indivizii urmează fiecare cicluri economice
specifice pentru care deciziile administrative ar trebui includă
capacitatea de menținere a bonității financiare pe durata întregului
ciclu economic și de management al scenariului celui mai defavorabil.
Efectele volatilității economice se manifestă la nivel individual, iar
prioritățile familiei se pot schimba, circumstanțele și așteptările
individului se pot modifica în confruntarea acestuia cu realitatea
piețelor, iar efectul psihologic al unui stres economic prelungit (rata
creditului, rata de schimb) este detrimental nu doar în termeni de
prosperitate economică, dar și în cei de bunăstare socială și personală.
AGERPRES: Este austeritatea economică în folosul generațiilor viitoare?
Adrian Mitroi:
Traducerea americană și anglo saxonă a austerității presupune
cheltuieli guvernamentale mai mari la pachet cu taxe mai ridicate
(Keynes, Krugman, Reich); în traducere teutonă: cheltuieli publice mai
mici, dar taxe mai mari, și forma cea mai drastică a definiției
austerității, în traducerea școlii Austriece — cheltuieli publice și un
guvern cât mai mic, dar și taxe și impozite cât mai scăzute — adică
dieta sectorului public și fitness economic pentru sectorul privat, cel
aducător de joburi și creștere economică. America, în demersul de
întremare economică, fără timiditatea europeană, a aplicat agresiv ceea
ce învățase și făcuse după prescrierile lui Kenyes împotriva marii
depresiuni economice. Concomitent, banca centrală FED a topit rata
dobânzii pe termen scurt la 0% (după cum îi învățase și pe japonezi să o
facă în ultimii 20 de ani pentru a combate malignul economic al
deflației și al scăderii generalizate și prelungite a prețurilor).
Argumentația pentru teritoriul necartografiat al monetizării deficitului
cu peste 30% din PIB era că toate aceste cheltuieli guvernamentale
(atât pe proiecte dar și pe achiziția de titluri lungi) vor compensa, pe
principiul vaselor comunicante, deficitul persistent de cerere privată.
După prescrierea rețetei de însănătoșire economică prescrisă de
doctorul FED, acesta a și printat (electronic) aproape 3 trilioane de
dolari muniție lichidă pentru achiziția de titluri pe termen mai lung,
cu scopul clar, fără echivoc: rata dobânzilor pe termen mediu și lung
trebuie să scadă semnificativ — doar așa ridicăm moralul consumatorului,
valoarea de piață a casei debitorului, valoarea de piață a fondului de
pensii a investitorului dar și mâna alegătorului. Un sprijin nesperat
pentru americani a venit din partea crizei economice care a prins Europa
complet nepregătită. Obligațiunile guvernamentale și corporatiste (un
instrument cheie al unei economii de piață funcționale) reușesc magicul
de a pune eticheta electronică cu prețul corect al riscului. Acest preț
este aparatul de măsură al costului capitalului, cel prin care se alocă
productiv capitalul public și privat, distorsionarea acestui preț având
în cele din urmă un singur efect (coșmarul managerului finanțelor
publice sau al bancherului central) — lipsa de interes pentru investirea
acestui capital.
AGERPRES: Ce se întâmplă cu clasele sociale?
Adrian Mitroi: Clasa
săracă merge în paradis, iar clasa avută în paradisuri fiscale. Clasa
de mijoc merge la bancă. Supracomodarea monetară, inventată în America
apoi transportată cu succes atât peste Atlantic, Pacific și Canalul
Mânecii are efecte pentru cele trei clase mari de indivizi.
Cei
avuți vor percepe în mediul investițional prezent o primă de risc
insuficientă pentru plasamentelor lor și vor prefera dezintermedierea și
optimizarea taxelor pe care le au de plătit; fiindcă averea lor este
majoritar financiară, rate mai mici de dobândă înseamnă specific rate de
actualizare a fluxurilor viitoare de cash flow mai mici și implicit
valori prezente mai mari ale acestor active financiare .
Cei mai
puțin avuți devin și mai săraci, pentru că nu pot beneficia semnificativ
de ciclul economic al scăderii dobânzilor pentru că averea individuală
este compusă în special de active reale; totuși, deflația valorii
acestora poate încetini favorabil acest proces.
Clasa de mijoc, cea
care pierde în acest joc dur între cele două extreme, are o singură
grijă: cum să își reducă datoria și să își păstreze nivelul de trai
câștigat cu educație și renunțări. Creditul care părea altă dată
sustenabil (din punct de vedere al certitudinii veniturilor) devine
dificil de refinanțat la dobânzile favorabile mai mici pentru că
valoarea de piață a activului poate fi mai mică decât valoarea debitului
(capitalul negativ); singura soluție în asemenea situație de bilanț
individual insolvabil este menținerea veniturilor operaționale pentru
plata obligațiilor, adică păstrarea jobului. Economic, pericolul prezent
și clar este cel al lipsei unui job și astfel, în prioritățile
individuale, locul de muncă devine esențial.
În timp ce Europa și
America se întrec cu inaptitudine politică și inabilitate a
compromisului, superascendența economică a Asiei (Rusia, China, Coreea
de Sud) și Africii (sub sahariană), atât ca producători dar și
consumatori, a devenit noua realitate economică mondială, aproape
ignorată: modificarea tectonică a demografiei (cea mai mare din istorie;
de exemplu 250 milioane de chinezi au ieșit din sărăcie în ultimii
ani), migrația de la rural la urban, de la manufactură la servicii
domestice și la consum, cu o clasă de mijloc nerăbdătoare către succesul
economic. Vitalitatea antreprenorială din aceste regiuni ale lumii, cu
cel mai mare potențial de creștere economică și agilitatea lor în
urmărirea oportunităților (Generația Gheparzilor — cum e denumită în
Africa) nu este doar avantajul competitiv al producției mai ieftine dar
mai ales avantajul comparativ al unui consumator smart și neblazat care
se emancipează repede și digital și care, cel mai important, nu are
datorii. Între timp, America își caută o nouă mantra a finanțelor
publice, iar spectacolul mondial al dezbaterii politice este de fapt
aplicabil tuturor națiunilor dezvoltate: în bătălia dintre clasa avută
și cea mai puțin favorizată, clasa de mijloc este cea care pierde cel
mai mult din teritoriile oportunităților economice greu cucerite prin
supraîndatorare. Nici în cele mai spectaculoase filme de acțiune Air
Force One nu a fost nevoit să rămână la sol din motive de contabilitate.
AGERPRES: Piețele libere pot eșua în alocarea corectă și eficientă a capitalului dacă sunt nesupravegheate?
Adrian Mitroi: Nesupravegheate,
piețele libere pot eșua în alocarea corectă și eficientă a capitalului.
Comparația dinamicii economice africane cu frustrarea indignados
europeni (supraeducați pe datorie dar fără abilități profesionale de
meserie căutată în și confirmată de piață) sau cu ocupanții de Wall
Street (pentru care jobul este doar de office 'un fel de glumă, dar
poate mai bine nu') este cu atât mai relevantă când se suprapune pe
achiziția — majoritar prin ISD (investiții străine directe n.r.) sau
prin capitalizare concomitentă cu transfer de tehnologie a întregului
continent African de către smart-interesul comercial și financiar
Asiatic și Euro Asiatic. Un exemplu recent, Norvegia a pierdut cele 90%
din piață de somon din China, peste noapte. Nu surprinzător, cel mai
mare exportator al lumii are acum și cea mai deschisă economie a lumii,
cu mai mult de 55% din PIB bazat pe export, sectorul privat contribuie
cu două treimi la GDP și cu peste 90% la crearea de joburi noi. În
ultimii trei ani ISD din Africa s-au triplat, cu investiții masive în
infrastructură, în noi capacități de producție industrială — cele
independente de volatila industrie a materiilor prime, de capriciile
naturale sau de asistență externă tehnologică sau financiară ulterioară.
Creșterea economică din această zonă a lumii apare natural și firesc,
prin energia economică națională susținută de interesul financiar al
primilor și celor mai antreprenori investitori. Ca rezultat al acestei
presiunii comerciale și financiare, mai devreme decât mai târziu,
capacitățile de producție se vor fi mutat complet din Europa în Magreb,
nu doar din motive de avantaj cert de competitivitate, ci mai ales din
beneficiul proximității de consumator.
AGERPRES: Trebuie redusă o datorie publică care nu aduce un plus la PIB?
Adrian Mitroi: Creșterea
economică sub-optimală nu este echivalentă cu competitivitate mai mare
și nici cu creșterea nivelului de trai. Activitatea nu este echivalentă
cu productivitatea. O datorie publică care nu aduce plus sustenabil de
PIB este o datorie non-grata, toxică, care trebuie redusă. Iar când nu
știe unde să își plaseze capitalul (fără idei de investiții fezabile),
orice gospodar începe prin a-și plăti datoriile. După cum datoria
publică supraestimează creșterea economică prezentă și o coboară pe cea
potențială, la fel un consumator supraîndatorat va continua să fie timid
economic și investițional. După cum fezabilitatea luării unui credit nu
ar trebui să depindă de moneda acestuia, la fel nu, prețul (dobânda)
creditului, ci cantitatea acestuia trebuie să fie elementul determinat
al deciziei de îndatorare, fie publice fie private.
În toți acești
ani, noi, analiștii, ne-am bătut în argumente futile de preț al
capitalului împrumutat, ignorând că datoria publică acontată a fost una
cu puțin folos pentru economia reală, și mai mult pentru cea financiară.
Cu mantra nevinovată a datoriei publice pentru a ieși din criză, putem
amâna elegant scadența nereușitelor noastre economice în grijile
generațiilor viitoare (cele care nu votează acum, decât digital, dar ce
contează). Nici nu e o variantă rea, de ce să nu plătească generația
următoare oalele sparte de noi, iar noi să continuăm să dăm șoferului
atât sticlă de whisky cât și cheile de la mașini?
Link: http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/232234-INTERVIU-Adrian-Mitroi-O-datorie-publica-fara-crestere-economica-este-doar-un-transfer-al-creditului-la-generatia-urmatoare.html Sursa: www.agerpres.ro; 23 octombrie 2013; autor Florin Bărbuță; editor Nicoleta Gherasi
vineri, 18 octombrie 2013
9 MITURI economice modificate de noua realitate (full version)
9 MITURI economice modificate de noua realitate (the full version)
1. Mit: Piata libera este sursa reusitei economice si a capitalismului.
Realitate: Piata libera tinde spre dezechilibru. Economia dezechilibrelor bugetare si a supraindatorarii publice si private este diferita de cea a cresterii sustenabile.
Balanta economica mondiala se inclina spre tarile in dezvoltare. Cel mai performant capitalism al momentului - parca de neoprit, exceleaza intr-o tara cu conducere politica centralizata iar cele mai mari democratii ale lumii, cu economii functionale de piata au inventat pe banda rulanta bailout-ul privat cu bani publici si privatizarea inversa. Noile cuvinte ale dictionarului de economie politica: bail-out, bail-in, supra-acomodari monetare, nationalizari de urgenta ale creditului sau capitalului, salvari de banci private cu banci publici, supra-taxari de profituri sau active bilantiere sau alte tehnici de economie politica experimentala – sunt evidenţe ale melanjului intre politica fiscala si monetara. Insertiile politice de hazard moral au culminat cu o nedreptate economica, justificata insa de europolitic - iertarea de datorie a rau platnicilor. In acelasi timp, exigenta bugetara in forma continuata a fost solutia aplicata pentru cei buni platnici si astfel standardul dublu a devenit norma si nu exceptia suportului economic oferit de catre partenerii politicii si piata bancara a titlurilor suverane.
Intre timp, America isi cauta o noua mantra a finantelor publice iar spectacolul mondial al dezbaterii politice este de fapt aplicabil tuturor natiunilor dezvoltate: in batalia dintre clasa avuta si cea mai putin favorizata, clasa de mijloc este cea care pierde cel mai mult din teritoriile oportunitatillor economice greu cucerite prin supraindatorare. Nici in cele mai spectaculoase filme de actiune Air Force One nu a fost nevoit sa ramana la sol din motive de…contabilitate.
Intre timp ce Europa si America se intrec cu ineptitudine politica si inabilitate a compromisului, superascendenta economica a Asiei (Rusia, China, Corea de Sud) si Africii (sub sahariana), atat ca productori dar si consumatori, a devenit noua realitate economica mondiala, aproape complet ignorata politic. Modificarea tectonica a demografiei (cea mai mare din istorie; de ex. 250 miloane de chinezi au iesit din saracie in ultimii ani), de la rural la urban, de la manufactura la servicii domestice si consum, cu o clasa de mijloc nerabdatoare catre succesul economic. Vitalitatea antreprenoriala din aceste regiuni ale lumii, cu cel mai mare potential de crestere economica si agilitatea lor in urmarirea oportunitatilor (Generatia Gheparzilor – cum e denumita in Africa) nu este doar avantajul competitiv al productiei mai ieftine dar mai ales avantajul comparativ al unui consumator smart si neblazat care se emancipeaza repede si digital si care, cel mai important, nu are datorii.
Comparatia dinamicii economice africane cu frustrarea indignados europeni (supraeducati pe datorie dar fara abilitati profesionale de meserie cautata in si confirmata de piata) sau cu ocupantii de Wall Street (pentru care jobul este doar de ofis) este cu atat mai relevanta cand se suprapune pe achizitia -majoritar prin ISD sau prin capitalizare concomitenta cu transfer de tehnologie- a intregului continent African de catre smart-interesul comercial si financiar Asiatic si Euro Asiatic.
Un exemplu recent, Norvegia a pierdut cele 90% din piata de somon din China, peste noapte. Nu surprinzator, cel mai mare exportator al lumii are acum si cea mai deschisa economie a lumii, cu mai mult de 55% din PIB bazat pe export, sectorul privat contribuie cu doua treimi la GDP si cu peste 90% la crearea de joburi noi. In ultimii trei ani ISD din Africa s-au triplat, cu investitii masive in infrastructura, in noi capacitati de productie industriala - cele independente de voalatila industrie a materiilor prime, de capriciile naturale sau de asistenta externa tehnologica sau financiara ulterioara. Cresterea economica din aceasta zona a lumii apare natural si firesc, prin energia economica nationala sustinuta de interesul financiar al primilor si celor mai antreprenori investitori. Ca rezultat al acestei presiunii comerciale si financiare, mai devreme decat mai tarziu, capacitatile de productie se vor fi mutat complet din Europa in Magreb in urmatorii cativa ani, nu doar din motive de avantaj cert de competitivitate ci mai ales din beneficul proximitatii de consumator.
2. Mit: Politica monetara si fiscala sunt doua strategii diferite care se folosesc alternativ
Realitate: Cele 2 politici sunt interschimbabile. In democratiile avansate, bancile centrale sunt un fel de agentii guvernamentale, care intermediaza steril monetar deficitul public
Bancile centrale conteaza esential in peisajul economic si financiar actual si raman prietenul de reala nadejde pentru politic. Apelulul leaderului politic la sprijinul de ultima instanta al monetarului (banca centrala) a devenit norma si nu exceptia, atat in America, Asia (Japonia) sau Europa. Dupa deluviul monetar si apoi tinerea sub aparatele monetare de supravietuire de catre bancile centrale a economiilor, bilanturile mult prea mari ale bancilor centrale intermediaza masiv produsul intern brut national respectiv. Din acesta intersectie ca un T se poate iesi doar prin vanzarea acestori titluri de deficit, adica urmatorul tur de pista extrem de dificil este acela al dezintermedierii de catre bancile centrale a titlurilor de deficit finantate. Piata si economia mondiala au insa nevoie de initierea acestor masuri de sobrietate monetara care sa inceapa sa puna sistematic presiune pe modelele de business inadecvate si neadaptate hipercompetitivitatii economice mondiale prezente. Distorsiunea competitiei economice indusa de favoritismele monetare isi manifesta si efectul secundar negativ, odata ce aceste masurile sunt extrase. Cand si cum vor fi aplicate aceste diminuari ale lichiditatilor injectate de catre bancile centrale, va conta in culoarea apetitului global la risc, pretul acestui risc si interesul acestuia de a finanta necesarul de crestere economica, in contextul general cu vant din fata al dezintermedierii cu orice pret si al reducerii fluxurilor de capital la orice pret, catre economiilor de emergenta, inclusiv Romania.
Iesirea din aceast impasse economic se face doar prin vanzarea titlurilor detinute, iar matematic, ca urmare a acestui reglaj, dobazile ar trebui sa cresca. Dupa acest scenariu, investitorul comparator de titluri nu le mai achizitioneaza pe cele cu scadenta indepartata, apare ca – e prea multa incertitudine de inflatie/randament real si crestere economica pe extensia pe termen lung a curbei de randament; astfel, e mai simpla, precauta si mai profitabila speculatia de front-end ul curbelor de randament, adica finantarea doar a titlurilor care ajung mai repede la scadenta. Acest joc precaut este insa detrimental finantarii deficitelor si mai ales a celor necesare cresterii economice si de joburi. Fiecare punct in plus la dobanda scade probabil unul din crestere economica (o relatie de cauzalitate si nu de coincidenta -care aparent tine pe termen mediu) si probabil creste cu cel putin jumatate de procent rata somajului natural.
Sistemul financiar bancar, economia nominala a beneficiat mai mult decat cea reala de acest suport monetar, pana acum regimul unor dobanzi mai mici nu a reusit sa opreasca dinamica negativa a creditului privat. Economia monetara s-a folosit de durata financiara mica a portofoliilor de titluri suverane detinute de banci si de scadenta refinantata usor de fiecare data (in primul rand datorita operatiunii de extindere de lichiditate gen ECB). Cu un asemenea suport nelimitat cantitativ si in durata mai mult decat necesara, marile banci comerciale au folosit aproape fara risc si fara scrupule tactica de carry-trade si astfel reusesc sa se mentina in parametrii de profit operational acceptabil atat pentru actionari cat si pentru reglementatori (carry trade: de exemplu, imprumut de yen sau euro si plasare fondurilor in alta moneda - dolar/euro sau leu pentru castig de diferential de dobanda; castigul este fara risc, daca moneda de imprumut nu se apreciaza fata de cea de plasament). Aprecierea yenului, ca efect al negocierilor bugetare din America, arata ca nici macar aceasta strategie, altadata infailibila, nu mai functioneaza intotdeauna sau pentru toti.
3. Mit: Intr-o economie moderna - cel mai bun masurator al perfomantei este piata, evaluare de catre bursa, cotatia activelor, interesul capitalistului
Realitate: Divortul (cu acordul partilor) intre piata si economie nu mai este o anomalie temporara. Piata (economia financiara) se coreleaza rar si imprevizibil cu economia reala
Atat timp cat economia financiara este printesa si cea reala este cenusareasa, piata sconteaza evolutia asteptata a economiei care tine sa iasa din recesiune, cu valori mai favorabile de real estate si ale activelor financiare ale indivizilor ignorand dinaminca negativa a creditului privat (cel care creaza joburi) in favoarea celui public (cel care mentine joburi). Acest avans al pietei se sprijina in principal pe politicile ultra-acomodative instituite sau promise a fi mentinute de bancile centrale - cei mai buni prieteni ai politicienilor. Suportul bancilor centrale trebuia sa fie unul temporar, de sprijin pentru politic pe reforme structurale de avans de competitivitate, dar s-a dovedit a fi in principal un regulator al presiunii puse pe politicieni pentru initierea reformelor de substanta.
4. Mit: Inegalitatea sociala poate fi depasita prin egalitatea sanselor economice si prin educatie
Realitate: De la cine are carte are parte (si sigur un job) la meseria este bratara de aur (job sigur)
Inegalitatea crescanda intre top 20 si ultimii 20% din populatie se manifesta prin faptul ca in termeni de fiscalitate efectiva - cei bogati (inclusiv marile corporatii) sunt taxati implicit mai putin ca oricand. Clasa de mijloc asista astfel neputincioasa la razboiul intre cele doua extreme, in timp ce isi traieste propria drama - cea a oportunitatilor economice profesionale si personale in scadere. Iar pentru cei mai saraci sau fara job de mult timp, prospectul economic este in continuare sumbru si nepromitator. Din pacate, avansul de nivel de trai al claselor economice mai putin avute a incetinit, iar acest nivel de trai se transfera inexorabil spre economiile mai dinamice, cu politicieni mai priceputi, cu o populatie mai antreprenoriala si determinata spre dobandire de bunastare si avutie prin productie reala si nu doar prin renta financiara sau stipendii guvernamentale.
5. Mit: Crearea de avere pentru actionari sau pentru binele public sunt primul obiectiv al unui manager respectiv politician.
Realitate: Cresterea economica sub-optimala nu este echivalenta cu competitivitate mai mare si nici cu cresterea nivelului de trai. Activitatea nu este echivalenta cu productivitatea.
Politicienii si leaderii economici lucreaza si opereaza pentru prosperitatea constituentilor si a stakeholder-ilor iar recompensarea acestora doar dupa performanta, poate alinia interesele agentului cu cele ale cetateanului respectiv proprietarului de interes economic.
Managerii au devenit mai puternici decat actionarii, iar cei mai buni dintre ei sunt la mare cautare, tocmai acum cand increderea in politician si in leader este mai scazuta ca oricand in istoria recenta. Deficitul de leadership economic si politic face ca marii politicieni sa cada foarte usor in clasamentele de incredere, in primul rand datorita lipsei de inspiratie in metodele economice si de reforma. Remarcabil este ca lederii politici cei mai de succes au imprumutat din metodele, disciplina, comunicarea si stilul executivilor de la privat.
Cum in economie si finante, se considera ca majoritatea greseste intotdeauna, in politica, majoritatea are intotdeauna dreptate – masurile de reforma economica dificila nu merg mana in mana cu votul politic. Fara sa reusim sa maximizam acest compromis, asumandu-ne mai intai partea dificila, ramanem si pe mai departe in purgatoriul datoriei fara folos si sub penitenta austeritatii meritate pana la urmatorul bail-out sau cine stie, miracol economic. Daca nu se intampla aceasta minune, atunci vom pasa elegant copiilor nostrii rezultatele nereusitelor noastre alegeri economice si politice, pentru ca ne este mai la indemana asa. Pana atunci, merita amintita observatia lui Galbraith: in economie, majoritatea greseste intotdeauna.
6. Mit: Pretul caselor poate merge doar in sus. Visul American e visul tuturor: proprietar casa
Realitate: Nereusita economica imobiliara nu este o problema de lichiditate ci de solvabilitate. Visul American si European este cum sa nu ai credit.
In partea cea mai dificila a crizei imobiliare din America, 1 din 4 debitori datorau bancii mai mult decat valoarea de piata a casei (capital personal propriu negativ). Acest procent este mai favorabil acum (1 debitor din 6), si nu pare ca mai este un balast pentru cresterea economica, dupa cum e cazul in Europa. Natiunile, corporatiile si indivizii au fiecare cicluri economice pentru care deciziile economice ar trebui includa capacitatea de mentinere a bonitatii financiare pe durata intregului ciclu economic si de administrare a scenariului celui mai defavorabil. Efectele volatilitatii economice se manifesta la nivel individual iar prioritatile familiei se pot schimba, circumstantele si asteptarile individului se pot modifica in confruntarea acestuia cu realitatea pietelor iar efectul psihologic al unui stres economic prelungit (rata creditului, rata de schimb) este detrimental nu doar in termeni de prosperitate economica dar si in cei de bunastare sociala si personala.
Ca toata lumea, Europa a incercat sa copieze modelul economic de peste ocean (mai ales in partea lui cea mai deficitara) - daca pretul caselor poate merge doar in sus, atunci: consum de beneficii viitoare si aparenta de nivel de trai in crestere sustinuta prin imprumut de la banca si de la norocul viitor. Criza la nivel economic personal s-a extins la nivel bancar si apoi la nivel national-ajungand in forma de criza economica nationala. Cu uniune politica si monetara dar fara cea fiscala si bancara, Europa a avut disponibile mai putine solutii de management al crizei, iar in momentele critice a aparut ca un mariaj nefericit si disfunctional, in care singurul argument al parteneriatului (politic si nu economic) era cel al consecintelor prea scumpe si de neacceptat ale unui eventual divort.
7. Mitul: Economic, lucrurile bune se intampla de la sine, daca nu faci nici o greseala. Nu exista scurtaturi catre succesul economic si antreprenorial, doar munca si inspiratie.
Realitatea: Presiunea uber-competitiva a lumii contemporane nu ia prizonieri. Pietele libere, atunci cand sunt lasate nesupravegheate, pot esua in alocarea corecta si eficienta a capitalului.
Indestructibilitatea gigantilor comerciali si a leaderilor financiari ai unei perioade nu este permanenta iar suprematia economica nu este infailibila (Merril Lynch, Kodak, AOL). Competitia, adaptarea, incorporarea de tehnologie, managementul agil si abil cu un model de business elastic, pliabil si adaptabil pe realitatile fluide ale schimbarii constante si ale emanciparii globale a consumatorului – sunt ingrediente ale succesului doar temporar. In plus, pentru natiunile in dezvoltare, competitivitatea economica se sustine doar prin finantare cat mai ieftina a cresterii economice – singurul sprijin ce duce la un process constant de convergenta reala la standardul nivelului de trai al natiunilor- exemplu de management politic si economic. O lectie invatata the hard way de catre tarile emergente este ca avantajul comparativ bazat doar pe un cost redus cu munca poate fi usor transportat de catre investitor spre alte piete, atat de productie cat si de desfacere (Magreb). Avantajul comparativ, cel al factorilor de productie moderni (inovatie, cercetare, multidisiplinaritate, controlling total al costurilor) este imun la ciclurile economice iar deficitul de infrastructua are influente economice negative de ne-evitat.
In deficit cronic de ISD, alternativele institutionale de finantare a economiei sunt solutii suboptimale. Rezultatele practice de pana acum arata ca fondurile europene nu finanteaza avans de competitivitate ci doar capital de dezvoltare. Competitia intraeuropeana pentru fonduri este partajata mai degraba politic decat pe criterii de rata interna de rentabilitate a proiectelor finantate. Probabil ca modul prin care acest capital investitional este alocat, desi dupa criterii de generozitate sociala si respectabilitate politica centrala si locala, il face sa fie fragil la externalitati non-economice, predispus la alocare ineficienta si inadecvata, fara efect de multiplicare sau de exemplu pentru economia antreprenoriala. Daca fondurile europene ar fi alocate si administrate privat, oare procesul ar mai fi atat de ineficient?
8. Mit: Economisirea si cumpatarea sunt ingredientele prosperitatii viitoare. Oamenii isi doresc sa iasa la pensie. E mai ieftin sa fii sarac.
Realitate: E foarte scump sa fii sarac. Cu cat esti mai sarac cu atat proportia din averea si veniturile tale puse la investit trebuie sa fie mai mare
In paradigma represiunii financiare, in care randamentul real pe termen scurt este mai degraba negativ, neasumarea de risc este de fapt o pozitie financiara cu risc mai mare. La fel, asumarea de risc valutar, atat pe partea de credit sau pe cea de plasament nu certifica o pozitie net castigatoare, nici macar pe termen scurt sau mediu. Altfel spus, daca fezabilitatea unei decizii financiare (credit, depozit, consum sau de investitii) depinde de moneda acestuia, atunci operatiunea nu este suficient de robusta la asperitatile unui ciclu economic complet. Investitorul sau debitorul isi asuma astfel si risc valutar, pe langa riscurile recomandabile si firesti bonitate a emitentului, de maturitate a titlurilor sau de cantitate de risc a investitiei sau creditului. Daca aceste riscuri firesti recompenseaza, de cele mai multe ori, pe investitor pentru asumarea lor, riscul valutar sau de marfuri este unul care aduce probabilitati majoritare de pierdere de avere economica si de aceea nu este, in general, recomandat investitorilor care nu si-l pot permite prin pierdere de capital. Portofoliile fara risc, cele cu depozite bancare sau cu alte instrumente cu risc scazut aduc pe termen scurt randamente nominale (dupa inflatie, doar protectia capitalului real) fara return real suplimentar. Acesta poate fi obtinut doar cu asumare de mai mult risc insa castigul real nu este niciodata o certitudine, nici macar in acest caz al riscurilor foarte mici.
9. Mit: Oamenii isi doresc sa iasa la pensie.
Realitate: Oamenii isi doresc oportunitati de avans social si economic la orice varsta.
Un aspect esential al statusului prezent este ca suntem si intr-o criza de oportunitati economice si personale atunci exitul din piata muncii pare solutie, desi la nivel societal si individual acest exit prea timpuriu poate fi o mare pierdere de energie economica si creativa. Aceiasi pierdere se manifesta si in cazul celor care si-ar dori sa intre pe piata muncii sau a celor care lucreaza cu mult sub potentialul lor economic sau intelectual. Sa ne miram atunci ca urmatoarea criza economica va fi legata de un nou punct de inflexiune, de aceasta data a unui sistem de pensii si asigurari medicale si sociale inabil sa prezerveze suficient de multa putere de cumparare participantilor? Si ca sistemele economice care au incurajat individul sa economiseasca si sa fie principalul responsabil cu viitorul lui financiar si al ingrijirii conditiilor lui medicale? Europa, inclusiv cea in dezvoltare, va trebui sa rebuteze complet sistemul de guvernanta economica daca va dori sa imbunatateasca sau macar sa prezerveze nivelul de trai al cetatenilor. Altfel, acest nivel de trai va fi expediat fara intoarcere catre alte populatii mai antreprenoriale economic sau mai responsabile cu finantele lor publice si individuale.
Adrian Mitroi, CFA
instructor la cursul de Finante Comportamentale, ASE Bucuresti
1. Mit: Piata libera este sursa reusitei economice si a capitalismului.
Realitate: Piata libera tinde spre dezechilibru. Economia dezechilibrelor bugetare si a supraindatorarii publice si private este diferita de cea a cresterii sustenabile.
Balanta economica mondiala se inclina spre tarile in dezvoltare. Cel mai performant capitalism al momentului - parca de neoprit, exceleaza intr-o tara cu conducere politica centralizata iar cele mai mari democratii ale lumii, cu economii functionale de piata au inventat pe banda rulanta bailout-ul privat cu bani publici si privatizarea inversa. Noile cuvinte ale dictionarului de economie politica: bail-out, bail-in, supra-acomodari monetare, nationalizari de urgenta ale creditului sau capitalului, salvari de banci private cu banci publici, supra-taxari de profituri sau active bilantiere sau alte tehnici de economie politica experimentala – sunt evidenţe ale melanjului intre politica fiscala si monetara. Insertiile politice de hazard moral au culminat cu o nedreptate economica, justificata insa de europolitic - iertarea de datorie a rau platnicilor. In acelasi timp, exigenta bugetara in forma continuata a fost solutia aplicata pentru cei buni platnici si astfel standardul dublu a devenit norma si nu exceptia suportului economic oferit de catre partenerii politicii si piata bancara a titlurilor suverane.
Intre timp, America isi cauta o noua mantra a finantelor publice iar spectacolul mondial al dezbaterii politice este de fapt aplicabil tuturor natiunilor dezvoltate: in batalia dintre clasa avuta si cea mai putin favorizata, clasa de mijloc este cea care pierde cel mai mult din teritoriile oportunitatillor economice greu cucerite prin supraindatorare. Nici in cele mai spectaculoase filme de actiune Air Force One nu a fost nevoit sa ramana la sol din motive de…contabilitate.
Intre timp ce Europa si America se intrec cu ineptitudine politica si inabilitate a compromisului, superascendenta economica a Asiei (Rusia, China, Corea de Sud) si Africii (sub sahariana), atat ca productori dar si consumatori, a devenit noua realitate economica mondiala, aproape complet ignorata politic. Modificarea tectonica a demografiei (cea mai mare din istorie; de ex. 250 miloane de chinezi au iesit din saracie in ultimii ani), de la rural la urban, de la manufactura la servicii domestice si consum, cu o clasa de mijloc nerabdatoare catre succesul economic. Vitalitatea antreprenoriala din aceste regiuni ale lumii, cu cel mai mare potential de crestere economica si agilitatea lor in urmarirea oportunitatilor (Generatia Gheparzilor – cum e denumita in Africa) nu este doar avantajul competitiv al productiei mai ieftine dar mai ales avantajul comparativ al unui consumator smart si neblazat care se emancipeaza repede si digital si care, cel mai important, nu are datorii.
Comparatia dinamicii economice africane cu frustrarea indignados europeni (supraeducati pe datorie dar fara abilitati profesionale de meserie cautata in si confirmata de piata) sau cu ocupantii de Wall Street (pentru care jobul este doar de ofis) este cu atat mai relevanta cand se suprapune pe achizitia -majoritar prin ISD sau prin capitalizare concomitenta cu transfer de tehnologie- a intregului continent African de catre smart-interesul comercial si financiar Asiatic si Euro Asiatic.
Un exemplu recent, Norvegia a pierdut cele 90% din piata de somon din China, peste noapte. Nu surprinzator, cel mai mare exportator al lumii are acum si cea mai deschisa economie a lumii, cu mai mult de 55% din PIB bazat pe export, sectorul privat contribuie cu doua treimi la GDP si cu peste 90% la crearea de joburi noi. In ultimii trei ani ISD din Africa s-au triplat, cu investitii masive in infrastructura, in noi capacitati de productie industriala - cele independente de voalatila industrie a materiilor prime, de capriciile naturale sau de asistenta externa tehnologica sau financiara ulterioara. Cresterea economica din aceasta zona a lumii apare natural si firesc, prin energia economica nationala sustinuta de interesul financiar al primilor si celor mai antreprenori investitori. Ca rezultat al acestei presiunii comerciale si financiare, mai devreme decat mai tarziu, capacitatile de productie se vor fi mutat complet din Europa in Magreb in urmatorii cativa ani, nu doar din motive de avantaj cert de competitivitate ci mai ales din beneficul proximitatii de consumator.
2. Mit: Politica monetara si fiscala sunt doua strategii diferite care se folosesc alternativ
Realitate: Cele 2 politici sunt interschimbabile. In democratiile avansate, bancile centrale sunt un fel de agentii guvernamentale, care intermediaza steril monetar deficitul public
Bancile centrale conteaza esential in peisajul economic si financiar actual si raman prietenul de reala nadejde pentru politic. Apelulul leaderului politic la sprijinul de ultima instanta al monetarului (banca centrala) a devenit norma si nu exceptia, atat in America, Asia (Japonia) sau Europa. Dupa deluviul monetar si apoi tinerea sub aparatele monetare de supravietuire de catre bancile centrale a economiilor, bilanturile mult prea mari ale bancilor centrale intermediaza masiv produsul intern brut national respectiv. Din acesta intersectie ca un T se poate iesi doar prin vanzarea acestori titluri de deficit, adica urmatorul tur de pista extrem de dificil este acela al dezintermedierii de catre bancile centrale a titlurilor de deficit finantate. Piata si economia mondiala au insa nevoie de initierea acestor masuri de sobrietate monetara care sa inceapa sa puna sistematic presiune pe modelele de business inadecvate si neadaptate hipercompetitivitatii economice mondiale prezente. Distorsiunea competitiei economice indusa de favoritismele monetare isi manifesta si efectul secundar negativ, odata ce aceste masurile sunt extrase. Cand si cum vor fi aplicate aceste diminuari ale lichiditatilor injectate de catre bancile centrale, va conta in culoarea apetitului global la risc, pretul acestui risc si interesul acestuia de a finanta necesarul de crestere economica, in contextul general cu vant din fata al dezintermedierii cu orice pret si al reducerii fluxurilor de capital la orice pret, catre economiilor de emergenta, inclusiv Romania.
Iesirea din aceast impasse economic se face doar prin vanzarea titlurilor detinute, iar matematic, ca urmare a acestui reglaj, dobazile ar trebui sa cresca. Dupa acest scenariu, investitorul comparator de titluri nu le mai achizitioneaza pe cele cu scadenta indepartata, apare ca – e prea multa incertitudine de inflatie/randament real si crestere economica pe extensia pe termen lung a curbei de randament; astfel, e mai simpla, precauta si mai profitabila speculatia de front-end ul curbelor de randament, adica finantarea doar a titlurilor care ajung mai repede la scadenta. Acest joc precaut este insa detrimental finantarii deficitelor si mai ales a celor necesare cresterii economice si de joburi. Fiecare punct in plus la dobanda scade probabil unul din crestere economica (o relatie de cauzalitate si nu de coincidenta -care aparent tine pe termen mediu) si probabil creste cu cel putin jumatate de procent rata somajului natural.
Sistemul financiar bancar, economia nominala a beneficiat mai mult decat cea reala de acest suport monetar, pana acum regimul unor dobanzi mai mici nu a reusit sa opreasca dinamica negativa a creditului privat. Economia monetara s-a folosit de durata financiara mica a portofoliilor de titluri suverane detinute de banci si de scadenta refinantata usor de fiecare data (in primul rand datorita operatiunii de extindere de lichiditate gen ECB). Cu un asemenea suport nelimitat cantitativ si in durata mai mult decat necesara, marile banci comerciale au folosit aproape fara risc si fara scrupule tactica de carry-trade si astfel reusesc sa se mentina in parametrii de profit operational acceptabil atat pentru actionari cat si pentru reglementatori (carry trade: de exemplu, imprumut de yen sau euro si plasare fondurilor in alta moneda - dolar/euro sau leu pentru castig de diferential de dobanda; castigul este fara risc, daca moneda de imprumut nu se apreciaza fata de cea de plasament). Aprecierea yenului, ca efect al negocierilor bugetare din America, arata ca nici macar aceasta strategie, altadata infailibila, nu mai functioneaza intotdeauna sau pentru toti.
3. Mit: Intr-o economie moderna - cel mai bun masurator al perfomantei este piata, evaluare de catre bursa, cotatia activelor, interesul capitalistului
Realitate: Divortul (cu acordul partilor) intre piata si economie nu mai este o anomalie temporara. Piata (economia financiara) se coreleaza rar si imprevizibil cu economia reala
Atat timp cat economia financiara este printesa si cea reala este cenusareasa, piata sconteaza evolutia asteptata a economiei care tine sa iasa din recesiune, cu valori mai favorabile de real estate si ale activelor financiare ale indivizilor ignorand dinaminca negativa a creditului privat (cel care creaza joburi) in favoarea celui public (cel care mentine joburi). Acest avans al pietei se sprijina in principal pe politicile ultra-acomodative instituite sau promise a fi mentinute de bancile centrale - cei mai buni prieteni ai politicienilor. Suportul bancilor centrale trebuia sa fie unul temporar, de sprijin pentru politic pe reforme structurale de avans de competitivitate, dar s-a dovedit a fi in principal un regulator al presiunii puse pe politicieni pentru initierea reformelor de substanta.
4. Mit: Inegalitatea sociala poate fi depasita prin egalitatea sanselor economice si prin educatie
Realitate: De la cine are carte are parte (si sigur un job) la meseria este bratara de aur (job sigur)
Inegalitatea crescanda intre top 20 si ultimii 20% din populatie se manifesta prin faptul ca in termeni de fiscalitate efectiva - cei bogati (inclusiv marile corporatii) sunt taxati implicit mai putin ca oricand. Clasa de mijloc asista astfel neputincioasa la razboiul intre cele doua extreme, in timp ce isi traieste propria drama - cea a oportunitatilor economice profesionale si personale in scadere. Iar pentru cei mai saraci sau fara job de mult timp, prospectul economic este in continuare sumbru si nepromitator. Din pacate, avansul de nivel de trai al claselor economice mai putin avute a incetinit, iar acest nivel de trai se transfera inexorabil spre economiile mai dinamice, cu politicieni mai priceputi, cu o populatie mai antreprenoriala si determinata spre dobandire de bunastare si avutie prin productie reala si nu doar prin renta financiara sau stipendii guvernamentale.
5. Mit: Crearea de avere pentru actionari sau pentru binele public sunt primul obiectiv al unui manager respectiv politician.
Realitate: Cresterea economica sub-optimala nu este echivalenta cu competitivitate mai mare si nici cu cresterea nivelului de trai. Activitatea nu este echivalenta cu productivitatea.
Politicienii si leaderii economici lucreaza si opereaza pentru prosperitatea constituentilor si a stakeholder-ilor iar recompensarea acestora doar dupa performanta, poate alinia interesele agentului cu cele ale cetateanului respectiv proprietarului de interes economic.
Managerii au devenit mai puternici decat actionarii, iar cei mai buni dintre ei sunt la mare cautare, tocmai acum cand increderea in politician si in leader este mai scazuta ca oricand in istoria recenta. Deficitul de leadership economic si politic face ca marii politicieni sa cada foarte usor in clasamentele de incredere, in primul rand datorita lipsei de inspiratie in metodele economice si de reforma. Remarcabil este ca lederii politici cei mai de succes au imprumutat din metodele, disciplina, comunicarea si stilul executivilor de la privat.
Cum in economie si finante, se considera ca majoritatea greseste intotdeauna, in politica, majoritatea are intotdeauna dreptate – masurile de reforma economica dificila nu merg mana in mana cu votul politic. Fara sa reusim sa maximizam acest compromis, asumandu-ne mai intai partea dificila, ramanem si pe mai departe in purgatoriul datoriei fara folos si sub penitenta austeritatii meritate pana la urmatorul bail-out sau cine stie, miracol economic. Daca nu se intampla aceasta minune, atunci vom pasa elegant copiilor nostrii rezultatele nereusitelor noastre alegeri economice si politice, pentru ca ne este mai la indemana asa. Pana atunci, merita amintita observatia lui Galbraith: in economie, majoritatea greseste intotdeauna.
6. Mit: Pretul caselor poate merge doar in sus. Visul American e visul tuturor: proprietar casa
Realitate: Nereusita economica imobiliara nu este o problema de lichiditate ci de solvabilitate. Visul American si European este cum sa nu ai credit.
In partea cea mai dificila a crizei imobiliare din America, 1 din 4 debitori datorau bancii mai mult decat valoarea de piata a casei (capital personal propriu negativ). Acest procent este mai favorabil acum (1 debitor din 6), si nu pare ca mai este un balast pentru cresterea economica, dupa cum e cazul in Europa. Natiunile, corporatiile si indivizii au fiecare cicluri economice pentru care deciziile economice ar trebui includa capacitatea de mentinere a bonitatii financiare pe durata intregului ciclu economic si de administrare a scenariului celui mai defavorabil. Efectele volatilitatii economice se manifesta la nivel individual iar prioritatile familiei se pot schimba, circumstantele si asteptarile individului se pot modifica in confruntarea acestuia cu realitatea pietelor iar efectul psihologic al unui stres economic prelungit (rata creditului, rata de schimb) este detrimental nu doar in termeni de prosperitate economica dar si in cei de bunastare sociala si personala.
Ca toata lumea, Europa a incercat sa copieze modelul economic de peste ocean (mai ales in partea lui cea mai deficitara) - daca pretul caselor poate merge doar in sus, atunci: consum de beneficii viitoare si aparenta de nivel de trai in crestere sustinuta prin imprumut de la banca si de la norocul viitor. Criza la nivel economic personal s-a extins la nivel bancar si apoi la nivel national-ajungand in forma de criza economica nationala. Cu uniune politica si monetara dar fara cea fiscala si bancara, Europa a avut disponibile mai putine solutii de management al crizei, iar in momentele critice a aparut ca un mariaj nefericit si disfunctional, in care singurul argument al parteneriatului (politic si nu economic) era cel al consecintelor prea scumpe si de neacceptat ale unui eventual divort.
7. Mitul: Economic, lucrurile bune se intampla de la sine, daca nu faci nici o greseala. Nu exista scurtaturi catre succesul economic si antreprenorial, doar munca si inspiratie.
Realitatea: Presiunea uber-competitiva a lumii contemporane nu ia prizonieri. Pietele libere, atunci cand sunt lasate nesupravegheate, pot esua in alocarea corecta si eficienta a capitalului.
Indestructibilitatea gigantilor comerciali si a leaderilor financiari ai unei perioade nu este permanenta iar suprematia economica nu este infailibila (Merril Lynch, Kodak, AOL). Competitia, adaptarea, incorporarea de tehnologie, managementul agil si abil cu un model de business elastic, pliabil si adaptabil pe realitatile fluide ale schimbarii constante si ale emanciparii globale a consumatorului – sunt ingrediente ale succesului doar temporar. In plus, pentru natiunile in dezvoltare, competitivitatea economica se sustine doar prin finantare cat mai ieftina a cresterii economice – singurul sprijin ce duce la un process constant de convergenta reala la standardul nivelului de trai al natiunilor- exemplu de management politic si economic. O lectie invatata the hard way de catre tarile emergente este ca avantajul comparativ bazat doar pe un cost redus cu munca poate fi usor transportat de catre investitor spre alte piete, atat de productie cat si de desfacere (Magreb). Avantajul comparativ, cel al factorilor de productie moderni (inovatie, cercetare, multidisiplinaritate, controlling total al costurilor) este imun la ciclurile economice iar deficitul de infrastructua are influente economice negative de ne-evitat.
In deficit cronic de ISD, alternativele institutionale de finantare a economiei sunt solutii suboptimale. Rezultatele practice de pana acum arata ca fondurile europene nu finanteaza avans de competitivitate ci doar capital de dezvoltare. Competitia intraeuropeana pentru fonduri este partajata mai degraba politic decat pe criterii de rata interna de rentabilitate a proiectelor finantate. Probabil ca modul prin care acest capital investitional este alocat, desi dupa criterii de generozitate sociala si respectabilitate politica centrala si locala, il face sa fie fragil la externalitati non-economice, predispus la alocare ineficienta si inadecvata, fara efect de multiplicare sau de exemplu pentru economia antreprenoriala. Daca fondurile europene ar fi alocate si administrate privat, oare procesul ar mai fi atat de ineficient?
8. Mit: Economisirea si cumpatarea sunt ingredientele prosperitatii viitoare. Oamenii isi doresc sa iasa la pensie. E mai ieftin sa fii sarac.
Realitate: E foarte scump sa fii sarac. Cu cat esti mai sarac cu atat proportia din averea si veniturile tale puse la investit trebuie sa fie mai mare
In paradigma represiunii financiare, in care randamentul real pe termen scurt este mai degraba negativ, neasumarea de risc este de fapt o pozitie financiara cu risc mai mare. La fel, asumarea de risc valutar, atat pe partea de credit sau pe cea de plasament nu certifica o pozitie net castigatoare, nici macar pe termen scurt sau mediu. Altfel spus, daca fezabilitatea unei decizii financiare (credit, depozit, consum sau de investitii) depinde de moneda acestuia, atunci operatiunea nu este suficient de robusta la asperitatile unui ciclu economic complet. Investitorul sau debitorul isi asuma astfel si risc valutar, pe langa riscurile recomandabile si firesti bonitate a emitentului, de maturitate a titlurilor sau de cantitate de risc a investitiei sau creditului. Daca aceste riscuri firesti recompenseaza, de cele mai multe ori, pe investitor pentru asumarea lor, riscul valutar sau de marfuri este unul care aduce probabilitati majoritare de pierdere de avere economica si de aceea nu este, in general, recomandat investitorilor care nu si-l pot permite prin pierdere de capital. Portofoliile fara risc, cele cu depozite bancare sau cu alte instrumente cu risc scazut aduc pe termen scurt randamente nominale (dupa inflatie, doar protectia capitalului real) fara return real suplimentar. Acesta poate fi obtinut doar cu asumare de mai mult risc insa castigul real nu este niciodata o certitudine, nici macar in acest caz al riscurilor foarte mici.
9. Mit: Oamenii isi doresc sa iasa la pensie.
Realitate: Oamenii isi doresc oportunitati de avans social si economic la orice varsta.
Un aspect esential al statusului prezent este ca suntem si intr-o criza de oportunitati economice si personale atunci exitul din piata muncii pare solutie, desi la nivel societal si individual acest exit prea timpuriu poate fi o mare pierdere de energie economica si creativa. Aceiasi pierdere se manifesta si in cazul celor care si-ar dori sa intre pe piata muncii sau a celor care lucreaza cu mult sub potentialul lor economic sau intelectual. Sa ne miram atunci ca urmatoarea criza economica va fi legata de un nou punct de inflexiune, de aceasta data a unui sistem de pensii si asigurari medicale si sociale inabil sa prezerveze suficient de multa putere de cumparare participantilor? Si ca sistemele economice care au incurajat individul sa economiseasca si sa fie principalul responsabil cu viitorul lui financiar si al ingrijirii conditiilor lui medicale? Europa, inclusiv cea in dezvoltare, va trebui sa rebuteze complet sistemul de guvernanta economica daca va dori sa imbunatateasca sau macar sa prezerveze nivelul de trai al cetatenilor. Altfel, acest nivel de trai va fi expediat fara intoarcere catre alte populatii mai antreprenoriale economic sau mai responsabile cu finantele lor publice si individuale.
Adrian Mitroi, CFA
instructor la cursul de Finante Comportamentale, ASE Bucuresti
